Ulita din mijloc

O ulita peticita, insule de zapada pe stanga si pe dreapta drumului. Mai in stanga, pe panta dealului, soarele si-a facut datoria si a topit zapada, lasand mormane de frunze uscate cu nasul la aer. In stanga inca este toamna, si daca nu ai intoarce capul si in dreapta ai putea sa te pregatesti de culesul strugurilor. La dreapta insa, zapada este inca la putere, umbra o protejeaza si apar indraznete palme de iarba. Iar eu merg pe ulita dintre cele doua anotimpuri. Cea peticita.

Doi baieti mai maricei alearga si rad, carand bidoane pline cu apa. In urma lor, la o oarecare distanta alearga un copil pe care atarna hainele. Evident doreste sa ii ajunga pe cei din fata. Adica pe cei care rad de el si care pot alerga mai repede. Care se distanteaza treptat. Celui mic ii atarna mucii pana dincolo de gura, ii curg lacrimile ce par a se strange in claviculele atat de firave. Impleticindu-se in pantofii cu cateva numere mai mari, incearca sa isi scoata mainile din haina care il incurca, se opinteste la fiecare pas, insa… alearga. Desi isi da seama ca nu o sa ii ajunga pe cei din fata sa, el nu este dispus sa renunte la ideea de a-si ajunge fratii sai mai mari. Si atunci, langa el se opreste o masina. Cineva il intreaba daca vrea sa isi ajunga fratii. Copilul se uita neincrezator si da usor afirmativ din cap. Lacrimile i se opresc, figura ii devine mai senina si incepe sa schiteze un zambet. Se urca in masina si isi lipeste nasul de geam. Rade cu gura pana la urechi atunci cand ii depaseste pe fratii sai. Dupa nici un kilometru, masina opreste si copilul coboara in dreptul casei parintesti. Nu spune nimic insa face cu mana dupa masina care se indeparteaza incet. Se uita la bucatica de ciocolata primita in masina, o netezeste cu maneca hainei si o pune in buzunar. Apoi se pune in fund si asteapta sa vina baietii dupa care alerga in urma cu cateva minute. Fata ii este senina, mucii i s-au uscat intr-un mod inegal iar lacrimile au lasat urme sarate in causul claviculelor.

A fost ziua in care cel mic a alergat printre doua anotimpuri. A fost ziua in care speranta si hazardul au invins realitatea. Si asta pentru ca in urma cu ani buni de zile, cineva din masina alerga si el in zadar dupa cei mai mari decat el…

Si daca la stanga este toamna, daca la dreapta inca este iarna, atunci pe ulita peticita din mijloc tocmai a venit primavara.

One Response to “Ulita din mijloc”

Leave a Reply