Nelamurire

Am auzit intr-o expunere faptul ca nedumerirea este inceputul cunoasterii. Trecuta prin filtrul experientei personale, nu am cum sa nu rezonez cu aceasta constatare. Si spun ca este o constatare, si nu vreo maxima nascuta din strafundurile vreunei minti luminate.

Privesc copiii si ma uit cat de nedumeriti se uita cand le explici ceva. Oare se uita la tine ca la cineva pe care il considera inteligent? Ma indoiesc… Nedumerirea poate duce la explorare, la dorinta de cunoastere. Asta in cazul in care cel nedumerit are puterea de a nu lasa capul in pamant si a invoca fatalitatea sau alte 999 de scuze pe care le poate gasi. Privesc oameni maturi care sunt nedumeriti in unele situatii, si imi vine sa le spun: “norocosilor, tocmai va aflati in fata unei oportunitati in viata. Acum va puteti pune intrebari tocmai pentru ca nu stiti raspunsurile. Aveti la ce sa ganditi intr-un mod in care nu ati mai facut-o pana acum. Acum puteti sa traiti altfel decat ati facut-o pana acum. Acum puteti sa dati frau liber neprevazutului. Sa lasati sansa sa joace un rol important in viata voastra.

Nu este deloc usor sa gestionezi nedumeririle. Tocmai pentru ca este neprevazut, este de asteptat sa le tratezi cu indiferenta si sa te intorci la gradul tau de confort. Evenutal poti sa iti inmoi un deget si sa testezi ce gust au. Dar este ca si in orice altceva in viata, jumatatile de masura duc inevitabil la esec sau la finaluri indoielnice. Nimeni nu este de blamat pentru ca procedeaza intr-un fel sau altul. Pana la urma este si o consecinta a faptului ca  suntem diferiti. Insa raman la parerea ca daca doresti totul atunci trebuie sa oferi totul. Chiar daca asta inseamna sa te afunzi in cotloanele intunecate ale intrebarilor cauzate de nedumerire. Desigur, necesita rabdare, perseverenta, trebuie sa aloci timp si resurse, sa stii sa renunti la confort si la multe altele uneori. Trebuie sa iti recunosti punctele slabe si infrangerile, sa stii sa ierti, sa zambesti, apoi sa plangi si sa strigi de neputinta sau de durere, insa sa te ridici de jos mai puternic. Si stii ce? Daca crezi pana la capat in sansa ta, cred ca trebuie sa fii ultimul care stinge lumina in intreaga cladire.

Cei ce pleaca primii au cu siguranta mai multe sanse de a ajunge… primii. Insa cu certitudine nu vor stii daca au ajuns “acolo”. Si cel mai probabil vor ramane cu cel putin o mare nelamurire…

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=Wrl8weYTmGU[/youtube]

2 Responses to “Nelamurire”

  1. Mailat Radu says:

    Ce figura de om serios avem, domnu`…. Dar parca era mai buna poza de dinainte

  2. George Enaru says:

    da.. sunt de acord cu articolul.
    Foarte faine toate posturile si poza asta mi se pare mai ok, e mai interesanta.

Leave a Reply