Final de inceput

Cu fiecare zi ce trece, mai trece un an. Pentru ca totul este de unde il incepi.

Cel oficial – tocmai incheiat, a fost 2010 in cazul in care e ceva neclar. Cam asa a si fost 2, apoi 0, un 1 si iar 0. Daca mai era putin o puneam de o remiza alba si faceam 0-0. Un an in picaj. Si nu ma refer numai la criza si economie. Au avut de suferit cam toate. Principiul este printre cele mai simpliste din lumea noastra “civilizata”. Este usor sa ai, greu sa renunti. Mai ales atunci cand calea si modul in care dobandesti ceva sunt facile. Studiam niste statistici conform carora depozitele populatiei (in banci) au crescut cu un procent destul de insemnat. Cam asa s-a intamplat si cu societatea. “S-au intins cat le este plapuma”. Fiecare a facut calcule si a renuntat la ce putea renunta. Desigur, sunt au fost, si vor mai fi cazuri triste, de extrema urgenta. Insa nu de acestea vreau sa amintesc acum.

M-am uitat in jur si am vazut ca din ce in ce mai multa lume face ce a facut majoritatea. Isi depune banii in banci. Cei care inca mai au, care pot, se restrang pentru ca nu se stie ce o sa fie maine. Isi taie din vise, se reintorc cu picioarele pe Pamant. Se restrictioneaza in gandire, in viziune, in actiune. Chiar si in munca. Cuantifica totul in bani si in avantaje. Asta este lumea in care traim. O societate din ce in ce mai crizata, lipsita de ┬áviziune, privata de vizionari si asta cu buna stiinta. 2010 nu este decat un final banal de an, iar inceputul lui 2011 nu este decat un start al unui an cel putin tot la fel de sterp. Si doar stim ca sunt un optimist:D. Lumea incepe sa se obisnuiasca. A trecut peste soc, si se va intinde “cat ii este plapuma”. Asta este cel mai bine pentru oricine vrea sa controleze un proiect, o multime. Sa faca plapumi la comanda. Se va vedea imediat cine scoate picioarele afara…

De regula fac bilant la afarsit de an. Cu bune, cu rele, cu planuri de viitor. Acum a fost altfel. Nu am facut nici un bilant. Nu ma intereseaza ce am facut. Oricum este acolo. Vreau numai viitor. Vreau sa vad dincolo de banal si de criza. De figuri posomorate si preocupate. Acum mi-am pus numai intrebari. Multe intrebari. Si nu am incercat sa le dau raspunsuri. Le-am lasat asa… agatate in ultimul 1 din 2011. Stiu ca o sa le raspund pe parcurs. Unele o sa le translatez si anul viitor. Iar altele or sa ramana asa si peste vreo 201 ani. Adica fara raspuns.

Traim intr-o societate care te poate pune cu botul pe labe oricand vrea ea, pentru ca nu exista sa nu te prinda intr-un moment mai slab. Ea nu are slabiciuni pentru ca traieste din asta. Tu esti uman si ai slabiciuni. Cu asta o hranesti pe ea. Va fi un an al intrebarilor si al diplomatiei, al tactului si al expectativei. Este asa cum am spus: un final de inceput.

Leave a Reply