Pentru ca sa crezi

Recent intors dintr-o scurta vacanta, am acumulat atatea idei:D incat trebuie sa imi fac timp sa scriu cateva si aici, nu de alta dar trebuie sa fac loc problemelor pe care le-am gasit la intoarcere. Vizita turistica de la Vatican a mai adaugat o caramida la ideile mele anterioare pe marginea unui subiect delicat, cum este religia. Si eu ca tot omul domestic, mi-am pus intrebari de genul “exista Dumnezeu?” si daca exista, atunci “ce legatura are el cu religia, cu cultul religios, asa cum o percepe fiecare din noi in parte?” Nu vreau nici citate din Biblie, nici din orice altceva. Vreau sa judec cu mintea mea, atat cat ma pricep.

Atunci cand crezi in ceva, nu cred ca iti trebuie absolut nimic mai mult decat sa crezi. Si atunci ce rol il mai au Biserica, Religia, etc? Fara indoiala ca au si ele rolul lor. Omul incearca de multe ori sa gaseasca refugii undeva. Din diverse motive care azi te pot afecta pe tine, maine pe cel de langa tine. De-a lungul istoriei, biserica si ceea ce propovaduieste ea au fost factori care au influentat mult omenirea. Nu sunt eu in masura sa decid daca in bine sau in rau, dar ca opinie generala, cred ca a fost mai mult in bine. Daca nu poti sa te echilibrezi interior, sa iti dai seama de greseli, sa te judeci cu aceeasi unitate de masura cu care te lauzi, atunci te duci intr-un loc unde ti se spune ca poti sa faci asta. Mergi la biserica (sau la psiholog:). Daca dai de pomana ca sa iti “astupi” remuscarile cauzate de furturi sau alte fapte antisociale, mergi la biserica. Daca vrei sa “te cureti sufleteste” si ai nevoie de cineva care sa te asculte, mergi la biserica. Unii merg la biserica pentru ca “asa se cade”. Altii pentru ca “nu este bine sa te pui rau cu Domnul”. Altii din superstitie sau pentru ca “asa se face”. In alte culturi mergi la biserica si pentru a-ti cauta o sotie sau o partenera. Pentru a canta si a socializa. Pentru a te umili si a suferi in tacere, in speranta iertarii greselilor si pacatelor. Motivele sunt multe iar subiectul este atat de amplu incat cu siguranta iti poate lua vreo 50 de vieti sa il tot dezbati.

Revin la Vatican si la lucrurile impozante pe care le-am vizitat. Ca si in alte locuri in care am fost, biserica (o vad si ca institutie dar si ca o constructie) a ctitorit niste monumente arhitecturale senzationale. Atat de frumoase, de impunatoare, de solide, de misterioase si de magice daca vrei, incat m-am intrebat de multe ori de ce este nevoie de asa ceva. Stiu, in biserica se aduna lumea sa se roage, sa se apere de cotropitori, etc, etc. Din punctul meu de vedere nu stau in picioare, nici macar inclinate, argumentele acestea. Toate operele marete (ma refer la constructii) din aceasta lume au fost facute pentru a demonstra ceva. Putere, dominatie, cult, imagine, etc. Bisericile nu fac exceptie de la acest lucru. Iar Vaticanul este unul din cele mai bune exemple in acest sens. Iti vine sa ramai cu gura cascata, sa tot admiri, sa cazi in genunchi si sa exclami “ce maretie, cat de frumos”, sa te prosternezi si sa ramai acolo umil in dorinta de a te ruga la cineva care e evident mai mare, mai frumos si mai impunator decat tot ceea ce ai tu acasa. Pentru mine, o biserica din orice sat din Maramures, facuta din lemn si chirpici, daramata de ape si reconstruita de oamenii din sat, este cel putin la fel de valoroasa ca ce am vazut la Vatican. Credinta nu sta in betoane si in fresce facute cu milioane de euro, in statui si in marmura adusa cu sacrificii umane. In mii de vieti pierdute pentru a ridica un astfel de “lacas de cult”. Mersul la biserica insa, da. Puterea, da. Imaginea, da. Dominatia, da. Numarul de enoriasi, da. Ce credeti ca s-ar intampla daca ar fi 2 cladiri in aceeasi curte mare, ambele fiind catalogate ca biserici, una aratand ca cea de la Vatican iar cealalta avand acelasi spatiu interior dar aratand ca o casa banala? Si daca in ambele ar predica aceeasi persoana la aceleasi ora? Oamenii se duc acolo unde se simt supusi, acolo unde se tem sau se simt bine, acolo unde ambientul le cere sa fie in acord cu motivul pentru care au venit ei. Casa banala ar fi goala tocmai pentru ca nu este “ca o biserica”. Evident, situatia se schimba atunci cand intervine natura umana, si vorbesc aici de preoti. Un preot cu har ar putea umple casa banala. Dar asta este o alta abordare, poate intr-un alt moment.

Nu vreau sa inchei spunand ca biserica nu are rolul ei in societate. Il are, este pozitiv acolo unde este folosit in mod corect si este bine definit. Interesant este ca de cele mai multe ori se erijeaza in Casa Domnului sau intermediaza mesajele de la Dumnezeu, impunandu-se prin metode cel putin dubioase de multe ori.

Credinta nu are intermediar si nici un loc anume unde sa o practici.

Leave a Reply