Scoala vietii

Am citit saptamana trecuta un articol interesant AICI. Concluziile articolului nu reprezinta o surpriza, pentru mine cel putin.

In 1989 am avut “norocul” de a avea o varsta numai buna de scos capul in lume. Fiind atasat corpului (capul) am considerat atunci ca este bine sa mearga impreuna. Aveam de ales intre a produce fonduri materiale pentru distractie si necesitati personale in plina expansiune datorita multelor tentatii ale lumii occidentale, si a dedica timp pentru largirea orizontului personal. Asta pe langa a frecventa scoala universitara romaneasca de o calitate indoielnica. Conceptul este dificil de inteles pentru cineva care nu a trecut prin acele vremuri. Salariul din vremurile respective echivala cu cativa $, maxim 100-125 la o norma intreaga. Asta in conditiile in care un bilet de transport cu autocarul pana in Germania era undeva la 300 DM (marci germane). Nu discutam aici de transportul cu avionul pentru ca era departe de aspiratiile aproape oricarui tanar. Prin urmare, posibilitati de mobilitate reduse. Solutiile erau clare: sa devii un afacerist de succes peste noapte, sa furi, sau sa gasesti “alternative”. Prima optiune era nerealista deoarece nu aveam capital initial si nici experienta sau aptitudini. Trecem peste furat si ajungem la ideea de a circula pe banii altora. Acum cativa ani in urma era o adevarata “batalie” pentru participarea la seminarii si cursuri de pregatire. Pentru ca erau putine la numar, decontau cheltuieli de cazare, transport, masa, etc, si pentru ca erau multi aplicanti. Nu existau sau erau minime acele fonduri alocate unor activitati de invatare pe parcursul vietii.

Astazi este altceva. Contrazic categoric opinia sociologului Alfred Bulai, care spune ca “educatia continua este restrictiva in Romania. Multi nu prea au de unde sa o sustina, nu ca nu si-ar dori.” Este o grava eroare sa afirmi asa ceva. Faptul ca ne intereseaza mai mult partea materiala si ca dorim sa acumulam bunuri materiale din ce in ce mai mult, lasand pe planul “N” educatia continua, faptul ca deseori cadem prada tentatiilor “lumii capitaliste” (printre care nu se numara si educatia continua), faptul ca motivam aproape zilnic ca nu avem timp “si pentru asta”, sunt argumente mult mai realiste. Daca dai drumul unor animale dintr-o cusca unde au avut aceeasi mancare, au urmarit zilnic acelasi peisaj, culori, etc, vor fi tentate sa plece in padurea larga sa vada ce se intampla acolo. Daca insa le creezi conditii de lux in cusca lor, majoritatea vor prefera sa se intoarca in locul cunoscut. Le este mai comod si oricum putine  se pot adapta vietii din padure. Diferenta majora este ca animalele nu apreciaza materialismul atat de mult cat o facem noi, oamenii. Sau cine stie..?

Sunt destul de multe cursuri de perfectionare gratuite sau subventionate (desi calitatea multora este indoielnica) la care nu se ocupa nici macar 50% dintre locuri. Uneori trebuie sa organizezi seminarul/conferinta/formarea intr-un loc deosebit, sa oferi conditii superioare de masa si cazare, program “flexibil” etc., pentru a-ti atrage participanti. Bibliotecile si institutele de profil ofera informatii gratuite sau la preturi modice. Exista aflux informational calitativ atat pe internet, in cadrul grupurilor de discutii, ONG-urilor, cat si intr-o parte a mass-mediei, TV, etc. In opinia mea a spune ca educatia continua este restrictiva in Romania, este o eroare impardonabila. Sunt perfect de acord ca sistemul de invatamant romanesc este unul perimat de ani buni de zile. Pot fi de acord si cu faptul ca nu exista o structurare informationala decenta si o informare efectuata la scara larga. Dar nici nu poti sa vii cu argumente ca acum 20 de ani cartile erau mai ieftine…

Sunt alte aspecte importante de luat in seama, unele le-am amintit anterior, altele ar fi chiar natura umana a poporului roman. Dorim efecte imediate si spectaculoase, dorim sa conducem si sa dam ordine cand nu suntem in stare sa o facem cu propria persoana. Vorbim mult si facem putin comparativ cu alte popoare europene. Avem o inteligenta peste medie, care din pacate nu este sustinuta de un sistem de valori real si de unul de invatamant coerent. Investim in lucrurile din jurul nostru, cum ar fi masini, haine sau bijuterii,  insa uitam, nu stim sau pur si simplu nu ne pasa ca una din investitiile cele mai valoroase este in propria persoana; si ma refer aici la sanatate, mentalitate, cultura si educatie continua.

Exista insa si o consecinta logica a contraperformantelor noastre in materie de invatare continua. Daca nu acordam timp si energie in aceasta directie, inseamna ca facem altceva. Pentru ca ziua are 24 de ore pentru toata lumea (ce am zis-o:D). Facem totusi ceva: invatam experiential. Sau mai pe romaneste, ne lovim cu capul, zi de zi. De toate si de orice. Acesta este modul nostru preponderent de a invata. Are destule dezavantaje insa prezinta totusi si unele avantaje. Pe care cred ca o sa le abordez intr-o “perspectiva” viitoare.

Oricum, tot am concluzionat ceva, si anume motivul pentru care suntem un popor cucuiat…


Leave a Reply