Noul profil

In Romania, politica legatului de scaun este ridicata la rang de arta. Nu ma refer la scaunul de executie, pedeapsa capitala fiind un lucru de domeniul trecutului. Ma refer la scaunele din parlament, senat, universitati, licee, si lista poate continua pana la cele mai marunte posturi de conducere, cu predilectie din sectorul de stat. Firesc, imi pun intrebarea “De ce?” Si tot eu raspund cum ma pricep: o fi de la putere. Este un sentiment dominant care te acapareaza. Iti da incredere de sine, iti da o aura de invingator, virilitate si putere in societate. O fi de la remuneratie. Hmm… este si asta un motiv dar nu cred ca predomina in acest caz. Multe sunt cazurile cand postul acopera golurile facute sa te mentii acolo. Succint, este vorba despre resursele care le consumi ca sa te mentii sau sa ajungi acolo, pe scaunul ravnit. Imagineaza-ti ca te asezi pe scaun si incepi sa sapi in jurul tau pentru a “darui” pamantul din jur celor care te ajuta sa iti mentii postul pe scaun. La un moment dat, te trezesti inconjurat de o multime de gropi pe care le-ai facut chiar tu. Ai “daruit” atat de mult altora, incat nu mai poti decat sa stai pe scaun, orice incercare de a-l parasi te va proiecta in gropile facute de tine. Si atunci, sapi si mai mult, daruiesti in continuare, fiind constient ca nu mai ai alta cale in viata. Bun, si acum cine primeste pamantul “daruit” de cel de pe scaun? Sa tot fie niste baieti mai mult sau mai putin destepti. Sa fie cu tupeu, cu informatii, si mai ales cu multe conexiuni intre ei si cu cine trebuie. Ei primesc “umili” pamantul daruit, il cultiva prin bunavointa si resursele celui care sta pe scaun, si astfel isi realizeaza campuri intinse si albe cu pamantul negru adus din jurul celui ce sta pe scaun.

Pana aici am expus asa cum am vazut eu ca functioneaza lucrurile la un anume nivel. Si credeti-ma, functioneaza al naibii de bine. Sunt o multime de legi nescrise de la care nu se abate nimeni. Pentru ca daca te abati e de rau…

Dar…

Vremurile se schimba. Cum este zicala aia: “la vremuri noi, oameni noi, adica tot noi”. Poate parea mult, dar ┬ánu mai este asa de mult pana la viitoarele alegeri locale, parlamentare, si eventual prezidentiale. Din cate vad eu, unii au inteles ca nu mai sunt suficiente 30 de zile pentru a convinge marea masa sa puna o stampila. Au inteles ca mita electorala nu va mai fi suficienta. Au inteles ca desi poti sa prostesti lumea la infinit, numarul acestora va fi din ce in ce mai mic. Si daca tot au inteles aceste lucruri, au inceput sa faca jocuri politice prin care sa transfere capitalul de ura, de dispret, de flegme, catre un viitor partid care va izbavi (din nou) aceasta natiune campioana a sperantei. Astfel apar partide care mai de care mai populare, oameni care mai de care mai TVgenici.

Incerc o radiografie:

PDL este macinat de criza, de totalitarismul propriu si de guvernare. Asa cum este ea, cu bune si cu rele. Eu cred ca picajul in care se afla este unul letal. Are prin urmare un mare dezavantaj si un mare avantaj: guverneaza. Scade in popularitate dar are acces la resurse si la putere. Pe acest fond incearca sa creasca imaginea unor oameni care se vor erija in viitori lideri. Incearca sa creeze noi partide si noi figuri care sa dezavueze chiar politica PDL. Astfel vor sa transfere ura si dezamagirea in simpatie. De la ei tot pentru ei.

PSD joaca bine. Puncteaza scurt la si la obiect. Nu doreste sa vina la guvernare desi doreste sa plece PDLul. Ar fi o greseala imensa dpdv politic sa vii sa guvernezi acum. Vor fi cel putin 6 luni mai crunte decat cele de pana acum. S-a delimitat de PNL si asteapta la cotitura. Are un lider conform profilului cautat, o sa revin asupra acestui lucru. In culise are oameni valorosi, desi unii sunt blocati (inca) pe filiera DNA. Eu cred ca dupa o guvernare de dreapta, dupa o criza financiara, urmeaza inevitabil o guvernare de stanga si o inclinatie catre extremismul ponderat. Dezavantajele PSD sunt prea multa democratie interna si multe tabere pe intinsul tarii.

PNL mizeaza pe Crin. Considera ca este pe val si ca acolo o sa ramana. Eu nu cred la fel. Desi are multa experienta in politica, Crin este omul de carton din fata lui Patriciu, si nu numai. Alegerile nu se castiga cu intelectualitatea. Asta pare sa nu priceapa Crin si ai lui. Pentru mine ramane un personaj fad, fara nici o realizare notabila. Are un limbaj si un comportament supraevaluat in comparatie cu ce este el de fapt. Mizand pe tineret si pe freza asortata cu ochii de perlan spalacit nu are resurse si politica pentru catunele din teritoriu. Va creste probabil in %, nu suficient ca sa guverneze.

De restul nu comentez pentru ca exceptand UDMRul, ceilalti incearca sa faca jocurile unora din cei 3 de mai sus. Imi pare rau ca nu exista o initiativa reala ecologico-politica. In rest este totul cum trebuie sa fie…

Revin acum cu vremurile si oamenii. Iata ce se cauta: profil de tanar charismatic, cu ceva popularitate, discurs, stapanire de sine, sa aiba undeva la 40 de ani in preajma alegerilor, sa fie dispus la compromisuri si daca se poate nu foarte inteligent. Desigur ca ar mai fi si altele de mentionat, ma limitez la atat. Eu cred ca anul viitor va fi unul in care modul diplomatic de abordare va fi foarte important. Nu vom iesi din criza dar macar nu vom cadea mai rau de atat. Si atunci e nevoie de tact, de eleganta, de figuri placute la TV. Care sa stie cum si cand sa zambeasca, sa nu fie prea agresivi si sa raspunda la comanda politica. O populatie trecuta prin niste ani destul de grei, nu mai are nevoie de alte socuri. Trebuie trezita cu binisorul altfel maraie si nu mai are oricum incredere in nimeni si nimic. Asta daca mai intereseaza pe cineva de populatie…

Leave a Reply