Crizatii

Discutam despre criza economica cu un prieten care provine din alta tara si alta cultura. “Ce sa fie, e criza si asta este. Eu trebuie sa alerg ceva mai mult, sa fiu mai eficient, am redus costurile, stiu ca trebuie sa muncesc mai mult pentru rezultate mai putine. Nu este nici o problema majora, trebuie sa ma concentrez la ce am eu de facut ca sa fac lucrurile sa mearga.” Asta imi spunea el…

In discutiile cu cei din imediata apropiere, ma refer la amici si prieteni romani, atitudinea fata de criza este alta: “… Astia (guvernul) sunt niste idioti. O sa moara lumea de foame, nu mai am cu ce sa imi platesc creditele. Sa vezi ce o sa fie la iarna cand o sa se scumpeasca energia. Pe aia mari (agentii economici) ii scutesc de taxe si de datorii iar pe astia mici ii termina, au marit si TVA-ul. Eu plec cum imi gasesc altceva (cei din sectorul de stat), pai mai am putin si aduc bani de acasa ca sa merg la jegul ala de servici. Dupa ce ca ma platesc putin mai fac si ore suplimentare neplatite. Tara asta se duce de rapa, imi caut ceva pe “dincolo”, acolo oricat de prost esti platit tot poti sa supravietuiesti mai decent decat o faci aici daca muncesti de iti sar capacele. Sa vina orice guvern vrea, sa vina si americanii, si nemtii, si ungurii si cine o mai vrea, numai sa faca ceva bun cu tara asta. Am taiat tot ce sa putea taia, ce dracu’ de costuri sa mai tai, ma tai pe mine eventual. Trebuie sa caut alt business, asta nu mai prea merge, nu mai sunt bani, nu mai vin firmele, nu mai cumpara lumea, etc. Oriunde intorci privirea mass-media romaneasca prezice zilnic apocalipsa. Nu mai sunt bani, “paritatea euro-leu va ajunge in balarii”, preturile o iau razna, apele inghit totul, si uite asa mai departe intr-un lung sir descriptiv la care haraie aceeasi placa.

Nu cred ca sunt o persoana optimista. Probabil ca nici una pesimista. Facand o paralela intre cele doua atitudini redate mai sus, nu stiu pe care sa o apreciez mai mult. Prima atitudine, una de lupta si de mobilizare, de constientizare si de responsabilitate? Sau a doua, una de tanguiala si de jale, de prevestire permanenta a potopului si a drobului de sare care sta sa cada de vreo 20 de ani incoace? Dar daca stau si privesc putin altfel…? Daca vad prima atitudine ca una docila, a unui sistem care si-a impus obligatia la munca si la plata creditelor, care manipuleaza prin mass-media, care a inregimentat gandurile si simturile oamenilor, care a impus disciplina si progres? ┬áSi parca daca privesc a doua atitudine vad nonconformism, rebeliune, dorinta de avea mai mult deodata cu munca putina? Vad neincredere in politica si in sistem, in vecinul de langa tine si in ploaia ce ne racoreste, in soarele care aduce canicula si in noaptea care adaposteste raufacatorii.

Finally, fiecare poate sa creada ce vrea. Concluzia mea este una singura. Indiferent de sistem, de moment si de timp, de cultura si de cauza, nu te astepta la nimic bun de la cei ce te conduc. Nu stiu exact cat de “inteligent” iti pare, dar pot sa te asigur ca astfel vei avea parte numai de surprize placute…

One Response to “Crizatii”

  1. George Enaru says:

    Asa e. Prea mult timp si resurse pierdem hulind guvernul si intreaga clasa politica, fie ca e PSD, PDL, PNL. Oricum nu ne putem astepta la nimic bun de la ei. Coruptie si incompetenta in cadrul clasei politice exista peste tot in lume, insa mentalitatea oamenilor face diferenta. Gandirea pozitiva de a cauta solutii in orice situatii. Mentalitatea asta am vazut-o si in Irlanda, unde desi tara e aproape la fel de in buda ca si noi, politicienii la fel de corupti, oamenii se concentreaza in a misca lucrurile ci nu stau si se plang pe la colturi.

Leave a Reply