Cine zice ala e

Intre un suc, o apa, si o repriza de fotbal cu vuvuzele, de la masa alaturata imi parveneau auditiv fragmente dintr-o discutie destul de aprinsa, de fapt era mai mult o descarcare sufleteasca a unei fete care i se destainuia prietenei ei si probabil tuturor celor prezenti in stabilimentul cu pricina. Asta pentru ca vorbea tare si dorea sa atraga atentia. Normal ca din dragostea mea pentru semeni le-am studiat inevitabil pe cele 2 fete. Ambele aveau in jur de 25-26 de ani, cea care acaparase conversatia era machiata putin cam strident si se dovedea priceputa la “relatii”. Intre ratarea lui Ronaldo si asteptarea sucului am aflat ca era la a treia relatie serioasa care tocmai esuase. Evident ca el era de vina pentru tot, el si cu prietenii lui, Campionatul Mondial si berea fara capac. Ea dorea mai multa atentie, cadouri, macar o vacanta romantica si sa fie si ea admirata, bla bla bla. Totul normal pana aici, ea nu mai gasea in relatia respectiva ce isi dorea asa ca a decis ca ii este mai bine altfel . Partea amuzanta abia acum vine…

Dupa ce a insirat toate motivele, parerile de bine sau de rau, pentru care tocmai se despartise de al ei fost Fat Frumos, a inceput… Oricum “ultimul” era cam nesimtit, obisnuia sa bea cam mult, si daca in primul an parca a fost bun la pat, in urmatorii 2 ani si jumatate era dezastru. Pusese burta cam mare si nici nu mai castiga bine ca se “complacea” la bere cu prietenii lui. Nu au avut nici macar un concediu “ca lumea”, asa sa stea la un hotel de 4 stele si sa se simta si ea admirata, sa aiba ce povesti. Si parca nici capul nu il ducea prea mult pentru ca nu a promovat deloc din functia in care era. Stateaaaa acolo si il alergau aia cu masina (banuiesc ca era agent de vanzari, nu ca il fugarea cineva zilnic cu masina) de venea transpirat acasa si mirosea de “mi se stramba nasul”. . .

Si asta nu a fost totul… fata avea intr-adevar ghinion pentru ca nici cei doi fosti prieteni nu au fost ceea ce pareau. Daca la inceput se indragostise de ei, cu timpul si-a dat seama ca unul era “curvar” iar celalalt un mare mincinos si zgarcit. “Caractere de 1 penny”, au fost caracterizati de catre tanara fata. Nu reusea sa isi dea seama cum are ea noroc numai de barbati “din astia” pentru ca uite iar e acum singura si este sezonul concediilor iar ea nu are cu cine sa se duca “la mare”, sa aiba si ea parte “de o viata normala si de un om normal”…

Normal este sa te indragostesti. Si frumos. La fel de normal este sa te schimbi cu fiecare clipa care trece. Uneori cel de langa tine se schimba in ceva care iti place din ce in ce mai mult, alteori nu. Uneori iti dai seama ca ai gresit si atunci incerci sa repari ce se poate sau te detasezi si cauti altceva. Deseori primesti ceea ce cauti. Proiectand o anume imagine care nu este a ta, vei primi pe cineva sau ceva care vede ceea ce ai dorit sa arati. De aici si pana la problemele care apar nu este decat un pas. Care este inevitabil. Peste toate acestea insa, eu am o singura nelamurire, si este valabila nu numai in cazul pe care tocmai l-am povestit. Este un lucru prezent la fiecare pas astazi. Multe persoane obisnuiesc sa scuipe, sa injure, sa defaimeze, sa invenineze fostul partener, fosta partenera, fostul loc de munca. Atunci cand ai petrecut o perioada mai mare de cateva luni din viata cu cineva in mod deliberat, pentru ca apoi sa arunci cu mizerie in relatia incheiata, in fostul sau fosta, eu consider ca tocmai ai activat vantul. Vantul care tocmai iti aduce propria flegma, inapoi pe propria figura. A sta benevol intr-o relatie si cu un partener(a) pe care apoi sa o dezavuezi in mod grotesc, mie imi aduce a prostie. Din ciclul “cine zice ala e”, daca ai fost in stare sa convietuiesti cu cineva care avea atat de multe defecte, motivand faptul ca “l-am iubit”, consider ca ai o problema. Daca nu de ordin moral, atunci trebuie sa cauti putin mai mult:D.

Leave a Reply