Romania

Citeam azi un articol din Romania Libera, pe care il puteti gasi AICI. “Traduc” limbajul diplomatic al D-lui Schelle si atunci ar suna cam asa: “romanii astia sunt puturosi, lenesi si delasatori dar nu stiu cum dracu’ fac ca lasa totul pe ultimul moment si se descurca cumva. Rezolva lucruri prin metode la care nici nu te gandesti dar nu sunt in stare sa organizeze si sa faca lucruri de baza, simple, elementare. Sunt hoti si corupti si nici in ruptul capului nu asi trai in mizeria si nebunia de aici. Pe de alta parte insa e bine sa stai cativa ani aici, poti castiga bani frumosi din ‘comisioane’, au femei frumoase si se bea si se mananca bine”. Puteti sa considerati ca am “tradus” corect, pentru ca nu este prima parere de acest tip pe care am auzit-o din partea unor persoane care au avut misiuni similare cu a lui Scheele (in Romania).

Nu ca m-ar interesa ce parere are Dl. Schelee despre mine, dar pe cat de adevarat este faptul ca organizarea, planificarea si executia de tip prusac te duce catre succes, pe atat de real este faptul ca organizarea nu va crea o societate armonioasa, vesela, care sa se bucure de viata. Asa cum este ea (viata), cu bune si rele. Ia sa vedem cum ar fi o Europa formata numai din cetateni te “tip” austro-germanic. Sau poate numai din elvetieni? Viata are farmecul si valoarea ei tocmai prin diversitate. Oare de ce in urma cu cativa ani de zile, guvernul austriac incuraja casatoriile cetatenilor sai cu femei din fosta Jugoslavie, Ungaria, Romania sau Ucraina? Sa fie de vina faptul ca natalitatea scazuse alarmant si ca existau probleme de fertilitate sau de a “nu-si strica corpul sau cariera” a femeilor austriece?

Fara a fi vorba de resemnare sau fatalitate, romanii au fost de-a lungul istoriei cam in calea tuturor, si oricat ar vrea cartile de istorie romanesti sa ne scoata ca suntem un popor de invingatori, am cam fost batuti, tarati, si manipulati cam tot timpul. Am radacini puternice in Maramures si poate si de aici spiritul nationalist, dar este evident ca lasand la o parte cateva exceptii, romanii s-au cam dat dupa plop si dupa bataia vantului de cele mai multe ori. De aici nu au plecat nici cuceriri si nici sunete rasunatoare de razmerita. Cand ne ajungea cutitul la os si nu mai aveam ce manca, in ceasul 12 si 59 de minute, se trezeau si romanii sa “se uneasca” intr-un crez care le pleca din stomac si nu din alte parti ale corpului.

Si in aceste conditii am putea sa ne asteptam azi de la altceva? Credeti ca ar fi “normal” sa iesim din criza altfel decat printre ultimii? Ca suntem capabili sa alegem dupa moralitate si nu dupa sacul de zahar si malai? Ca putem face diferenta intre vorbe si fapte?

Suntem capabili de multa smecherie, coruptie, incultura si prostitutie. Pe de alta parte avem un nivel ridicat de inteligenta nativa si (inca) gene bune. Stim sa mai iesim la un gratar si inca nu ne domina cartile de credit pe marea majoritate. Suntem greu de aliniat si vrem sa fim mai toti sefi. Avem vise marete dar putem fi cumparati usor. Suntem pitoresti prin felul nostru de a fi, cu moldoveni, ardeleni, olteni sau banateni amestecati intr-un sistem nefunctional. Invatam zilnic sa mergem pentru ca zilnic in tara asta se schimba lucruri esentiale. Nu exista continuitate pentru ca nu stim sa o cultivam, si mai mult de atat, cred ca nici nu ne place…

Leave a Reply