Raport de criza

Cu multi ani in urma, criza se numea acel moment in care venea iarna si animalele intrau in hibernare, lemnele de foc erau inghetate iar omul nu isi facuse depozite de carne la congelator:D si lemne uscate pentru foc. Ceva mai aproape de timpurile in care traim, criza se manifesta prin lipsa mancarii, biruri ridicate, holera, executii publice, etc.

Azi… azi criza se manifesta mai chinuit ca niciodata. Daca despre momentele istorice ale crizelor pot sa scriu din inchipuiri, astazi pot sa spun ce vad si ce traiesc. In primul rand faptul ca traim intr-o societate individualista, fragmentata cu buna stiinta, o societate din ce in ce mai limitata in marea ei masa. Limitata la actiuni individuale si neinteresata de actiuni colective reale. Pentru ca nu pot considera o socializare reala fenomene precum Facebook, Twitter si alte minunatii de acest gen.

Fac o paralela intre un miting si un concert. Mitingul se presupunea ca trebuie sa scoata in strada oameni nemultumiti, atinsi de reduceri de salarii si de pensii, de indemnizatii, etc. Se asteptau 50.000 de oameni. Foarte putin dupa parerea mea. Atat este in stare sa mobilizeze o tara cu 20 de milioane de oameni, in reala suferinta? Realitatea a fost si mai trista pentru ca au fost mult sub 50.000 de oameni, dintre care marea majoritate activisti de opozitie. Sa nu intelegeti ca e ceva rau in acest fapt. Din contra, asta este rolul opozitiei in democratie, sa mobilizeze si sa protesteze, sa aduca alternative. Oricum, parerea mea este ca au reusit foarte putin fata de ce ar fi trebuit sa insemne un miting si un protest major.

Trec acum la concert. Tot la Bucuresti, la concertul AC/DC au fost prezenti peste 55.000 de oameni care au platit in medie cam 200 ron pentru un bilet. Adica o reteta de peste 1 milion de euro in cateva ore. Bun, pana aici inteleg faptul ca pentru un concert de muzica de cateva ore platim 50 de euro. Dar nu  ne strangem nici jumatate ca numar, (dintr-o tara intreaga, cu mobilizarea partidelor si a sindicatelor!) ca sa protestam ca ni se i-au din bani si din drepturi.

Concluzia mea: societate individualista, fragmentata, model de popor amintit in postul anterior, oameni fuduli si snobi. Criza insa exista si atinge major acea categorie de populatie care nu are telefon mobil si cablu, care nu are internet si care nu pierde timpul la terase. Este usor sa vorbesti atata vreme cat “te descurci” . Pentru unii criza este ca au renuntat la X5 si merg cu taxiul. Pentru altii ca mananca numai de 5 ori pe saptamana la restaurant. Asta nu este criza. Iar cei care se plang de asta ar face bine sa taca si sa isi vada de treaba, indiferent care este aia. Criza unui om care nu mai are ce pune pe masa, a unei mame care nu are cu ce isi hrani copilul sau a unei familii expulzata din casa reipotecata, asta este criza in forma ei cea mai plastica.

Si, ce ma intereseaza pe mine? Eu “ma descurc….”

One Response to “Raport de criza”

  1. alex says:

    Romanii nici sa protesteze nu mai stiu. S-au dus la miting sa danseze “dansul pinguinului”…

Leave a Reply