Lumea peticita

Unul din defectele pe care mi le asum este atentia prea distribuitiva (uneori). De la acest fapt a plecat urmatoarea observatie. Privind reclamele de pe strada, din ziare, de la TV, etc, am constatat ca aproape toate incearca sa “repare” cate ceva. Samponul iti repara firele rupte si despicate, iaurtul te repara de prea multe gaze abdominale, altii te repara de fisuri anale, pasta de dinti te penetreaza pana iti dispare durerea, cremele te repara de ciuperci, mancarime, acnee, si lista poate continua fara sa ii intrevad finalul. Logic este faptul ca incerci sa repari daca este ceva defect. La intensitatea comerciala cu care se promoveaza astfel de produse sunt tentat sa cred ca exista multi oameni defecti. De ce reparam si nu protejam in prealabil? Pai…pentru ca o mana spala pe alta, pentru ca trebuie sa existe mai multe locuri de munca, pentru ca nu sunt resurse inepuizabile, pentru ca nu suntem asiatici, pentru ca… etc. Nu este nici o tragedie ca traim intr-o lume a reparatiilor, doar noi am adus-o aici fiind mari mesteri. Privind din acest unghi, cred din ce in ce mai mult intr-o schimbare consistenta la nivel mondial.

Te-ai intrebat vreodata ce faci cand realizezi tot ce ti-ai propus, ai visat, si chiar mai mult?. Cand ajungi sa stai in varf, cand esti suprasaturat de viata? Cand detii mai multa putere decat poti duce? Uite ca eu m-am intrebat si cu asta am ramas… Am banuieli, scenarii, dar la asta se reduce totul. Sunt foarte interesat sa vad, sa stiu, cat de multa putere poate gestiona un singur om. Evident ca nu ma refer la puterea fizica. Cat de mult poti duce fara sa o iei razna si totusi sa ramai om?

Acum probabil ca te intrebi ce legatura exista intre lumea cu reparatiile ei si partea umana de gestiune a unei puteri incomensurabile. Legatura este permanenta si cu toate ca trece prin mai multe noduri si grade de subordonare, ajunge sa fie fenomenal de puternica si sa stabileasca mersul societatii. Eu nici acum nu pot sa concep cum de ma agit toata ziua si imi petrec cea mai mare parte a vietii ca sa castig niste bucati de hartie tiparite cu cerneala, sau uneori niste cifre embosate pe o bucata de plastic. Chiar daca nu inteleg, totusi ma conformez puterii banului. Si incerc sa peticesc ce se poate. Sa repar. Uneori sa anticipez. Si foarte rar sa gasesc raspunsuri…

3 Responses to “Lumea peticita”

  1. k says:

    Da… intrebarile…
    Una e cand detii mai multa putere decat poti duce, si mai e una: cand asupra ta se exercita mai multa putere decat poti duce… In ambele cazuri risti s-o iei razna sau sa incetezi sa fii om…

    Numim “nebuni” o minoritate care nu se conformeaza lumii pe care o consideram “normala”. Dar ce-ar fi daca s-ar demonstra ca ei sunt cei “normali” si noi impreuna cu intreaga noastra lume suntem cei “nebuni”?

    Macar sa cautam raspunsurile…

  2. […] Lumea peticita Unul din defectele pe care mi le asum este atentia prea distribuitiva (uneori). De la acest fapt a plecat urmatoarea observatie. Privind reclamele de pe strada, din ziare, de la TV, etc, am constatat ca aproape toate incearca sa “repare” cate ceva. Samponul iti repara firele rupte si despicate, iaurtul te repara de prea multe gaze abdominale, altii te repara de fisuri anale, pasta de dinti te penetreaza pana iti dispare durerea, cremele te repara de ciuperci, mancarime, acnee, si lista poate continua fara sa ii intrevad finalul. […]

  3. sirenna says:

    Tu te uiti la tv??

Leave a Reply