Bucataria

In functie de cultura din care provenim, de “rangul social”, de tara, relief, si multe alte criterii destul de interesante, ajungem sa traim intr-un loc pe care il numim “acasa”. In tarile cu clima blanda, oamenii nu se grabesc sa isi cumpere sau sa isi faca casa. Asta statistic vorbind. Oamenii din tarile nordice au o atentie deosebita pentru a-si asigura un acoperis deasupra capului. Evident ca este logic acest tip de comportament. Pai daca e soare si cald mai tot timpul, daca ai oceanul la doi pasi, daca echipamentul de zi cu zi este format din slapi, costum de baie si tricou, de ce sa te grabesti sa iti cauti 4 pereti de beton si un acoperis de tabla? Nu este mai normal sa tanjesti dupa un mojito, o umbrela din trestie si eventual un hamac cu aer conditionat?. La polul opus, acolo unde vezi soarele 2 luni pe an, iar temperaturile sunt cu “+” poate inca alte 2 luni, este la fel de normal sa fii specialist in sisteme de incalzire, in acoperisuri si in seminee. Ambele exemple de mai sus, dar si aproape orice casa “normala” are cateva lucruri comune printre care “bucataria”.

De ce m-am oprit tocmai la bucatarie?

In cultura din care provin, adaug aproape toate elementele care m-au format si ma influenteaza si ajung la concluzia ca bucataria este pentru mine centrul casei. In copilarie, cand eram acasa nu se punea problema sa mananc decat in bucatarie. Chiar si cand aveam musafiri invitati la masa, eu tot in bucatarie veneam si mancam. Temele scolare le faceam evident pe masa din bucatarie, fie la lumina lumanarii, fie la cea artificiala sau naturala. Pe masa din bucatarie se faceau cele mai bune prajituri din lume (nu eu), se puneau muraturi si se pregatea vestita ciocolata de casa. Tot pe masa din bucatarie jucam yams si se cosea la masina. Carnati, cozonaci, mici reparatii prin casa, totul se facea pe masa din bucatarie. Stau si ma gandesc acum cu mirare cum de reuseam impreuna cu intreaga familie sa folosim acea masa cu atata asiduitate, fara sa avem divergente cu privire la prioritate si lipsa de spatiu. Si sa nu va inchipuiti ca era o masa de 12 persoane. Ntt, era o masa ce cred ca nu masura mai mult de 60/100 cm.

Apoi mai era coltarul din bucatarie. Aici era depozitul a tot ce doream sa gasesc. Si tot aici stateam sa citesc deseori. Desi era mult mai tare decat un pat, canapea sau fotoliu, de pe coltar auzeam radioul, simteam mirosul de cartofi fierti, stiam cine intra si iese din casa, vedeam afara, ce mai, eram tot timpul in locul de unde pleca actiunea. Tot pe coltarul din bucatarie preferau sa se aseze si musafirii de ocazie. Coltarul era preferat unei invitatii in”living”.

Bucataria este locul cel mai cald din casa, este locul unde o familie se intalneste si se simte in largul ei. Este locul unde se discuta, se vorbeste, se construiesc legaturile calde. Poate ca am eu reminiscente din perioada comunista in care incalzeam un singur loc in casa pentru a face economie. Poate ca este vorba despre lipsa de spatiu. Poate fi vorba despre multe lucruri de care sunt constient.

Si totusi… bucataria este locul unde imi invit musafirii, prietenii, amicii. Si daca ei considera ca o fac din lipsa de politete, de spatiu, sau de a tine curat in restul casei, le spun ca sunt intr-o mare eroare.

Sa inviti pe cineva in sufletul casei tale este cea mai mare cinste care ti-o poate acorda o gazda…

Leave a Reply