Archive for April, 2010

Caut altceva

Friday, April 16th, 2010

Unul din subiectele mele preferate pe care le abordez pe parcursul seminariilor sau formarilor, este si cu siguranta va ramane, schimbarea. In acest sens, deseori asezonez prezentarile sau discutiile cu elemente cat mai inteligibile si mai pasionante. Daca dorinta este combustibilul, atunci schimbarea este motorul. Nu se ajunge nicaieri fara schimbare. Evident ca motorul si combustibilul nu iti garanteaza faptul ca vei merge inainte. Poti sa stationezi la relanti sau sa comuti pe marsarier. Oricum ar fi, schimbarea este si va ramane pasionanta si plina de necesitate. A sti sa produci, sa gestionezi si sa procesezi o schimbare sau mai multe concomitent, nu este cu siguranta un proces facil. Nu am de gand sa tin o prelegere despre schimbare. Vreau doar sa amintesc faptul ca schimbarile sunt de tip elastic sau remanent. Ca cele care pleaca din interiorul celui care isi doreste schimbarea au cea mai mult forta si sanse de a isi atinge scopul. Ca schimbarile efectuate de un factor extern au cele mai mari sanse de a fi elastice. Cei mai multi dintre noi se adapteaza greu schimbarilor, sau mai rau, le detesta.

Consider ca schimbarile sunt benefice atunci cand tu si cei din jurul tau puteti sa tineti pasul cu ele. Este esential sa nu ramai in urma procesului de schimbare. Este exact ca si cum ai dezvolta un produs nou caruia ii faci foarte multa reclama si publicitate, produsul are un succes enorm si se vinde foarte bine insa tu nu ai capacitatea de a produce cat este cererea pietei. Vei sfarsi prin a promite si a amana, prin a produce mai repede si mai slab calitativ. Este autodistructiv.

Revenind la schimbare, am ciulit urechile ieri la niste versuri ale Directiei 5, versuri care mi-au dat de fapt si imboldul de a scrie aceasta perspectiva. Este o melodie foarte scurta, care are practic 13 versuri (celelalte se repeta). Mie imi place atat melodia cat si versurile. Este alegerea voastra daca o ascultati:).

Fratii

Thursday, April 15th, 2010

Era seara si ma intorceam acasa facand 2 lucruri majore in acelasi timp. Gandeam si mergeam. Nu stiu exact ordinea. Paseam destul de relaxat, si cum am atentie destul de distributiva am remarcat in stanga mea doua persoane care vorbeau cu voce ceva mai ridicata. Cum aveam acelasi ritm de mers cu ei, am dedus din discutia lor faptul ca erau frati, unul din ei evident mai mare si ca varsta si ca fizic, celalalt micut si firav. I-am “examinat” usor si am vazut ca erau baieti incercati de viata de mici, imbracati destul de saracacios, cu figuri vesele altfel. La un moment, cel mic ii spune celui mare: “ai promis ca ma duci la Mc Donalds” (ne apropiam de fast foodul cu acelasi nume). Hai, te rog, de cand mi-ai tot promis.” “Mai termina bai cu astea, tu stii cat costa, cel putin 100 de mii las aici.” replica fratele cel mare. “Haaaaaiii, cum 100 de mii, uite ca e 3 lei si saizeci (era un afis tip reclama pe strada), numai atata vreau, hai sa intram, mi-ai promis doar de atata timp” se tanguia cel mic. “Lasa-ma acum ca uite incepe sa cante Puya” (avea un radio mic cu casti la care asculta muzica), si incepe sa fredoneze cu voce tare niste versuri despre bancomate, Basescu, blocuri si viata imputita (atat am retinut eu..). “Mergem acum si luam o franzela din aia mare si mancam cu margarina si nu dam mai mult de cativa lei pe ea, si ne tine si maine din ea” Daca te duc la Mec, tot mai luam si o cola si inca ceva si dau peste 100 de mii si maine ce mai mancam? Hai, lasa cu prostiile si baga viteza ca iti dau acu un sut in cur” spuse fratele mai mare imbrancindu-l pe cel mic, care in loc sa se supere, incepu sa rada a joaca si alerga imprejurul fratelui sau.

M-am despartit de cei doi frati, eu indreptandu-ma spre masina, ei probabil sa isi cumpere painea cu margarina. Mi-au ramas intiparite in minte figurile lor, discutia lor, modul cum vorbeau si cum erau imbracati. Ei mi-au schimbat gandurile in acele momente si desi prima tendinta a fost sa ii compatimesc, ceva nu ma lasa sa fac acest lucru. Figurile lor senine, rasetele neretinute in mijlocul orasului, poate lipsa alternativei zilei de maine, a posibilitatii de a alege, au facut sa imi ramana in minte niste baieti “fericiti”.

Mi-am adus aminte de momentele cand ma uitam cu jind in unele vitrine tanjind dupa o minge de fotbal moderna sau dupa o sticla de coca cola dintr-un “Shop”. Este drept ca aveam painea cu margarina si chiar ceva mai mult, dar esenta era ca tanjeam dupa lucruri impuse de publicitate, dupa lucruri “interzise”. Si cu toate astea treceam de vitrina si uitam imediat minunatiile vazute. Ieseam pe strada si eram fericit, probabil in cea mai frumoasa si fara de griji perioada a vietii.

Nu ma cunosc ca fiind un om invidios, insa in seara aia am ajuns acasa si am vrut sa mananc paine cu margarina. Aveam paine de 3 feluri si unt de vreo 2 tipuri. Imi lipsea esentialul: margarina si atitudinea fratilor…

S-a schimbat schimbarea

Sunday, April 11th, 2010

Exact asa. Schimbam schimbarea cu ce era inainte. Inteligenta miscarea…

Am primit comentarii pro si contra ideii mele de a ma “privatiza”. Cum cele mai multe pareri au fost contra, normal ca am ascultat si motivele invocate. Trebuie sa recunosc faptul ca au fost pareri pertinente venite din partea unor prieteni sau oameni pentru care am o oarecare consideratie. Sunt nevoit sa spun ca au dreptate in mare masura si prin urmare voi lasa blogoscrierile mele “la liber”. Nu insist mai mult pe tema aceasta pentru ca nu cred ca are sens. Celor care le-am furnizat deja parole, user si alte minunatii, nu le aruncati la trash pentru ca cine stie la ce vor fi bune intr-o zi cu soare…

Si cu asta gata cu schimbarile si revenirile, trecem la cele de zi cu zi si noapte de noapte. Adica la perspectivele mele personale sau ale altora privite prin ochii mei. Cel putin aici, la www.dorianlungu.ro

La buna regasire!