Dorian Lungu

8 martie este ziua cu multe flori, crasme pline, restaurante unde nu mai gasesti locuri, stripperi care apar peste noapte si dispar tot pe acolo, femei si fete imbracate mai frumos decat de obicei, muzica, bautura si iar femei turmentate catre seara. Aceasta e realitatea majoritara si sa nu ma contraziceti ca nu aveti de ce.

Nu spun ca nu e bine sau nu e frumos. Nu spun ca nu este un motiv in plus sa iesi in oras cu prietena, iubita, sotia, amanta sau sa iasa fetele intre ele. Spun doar ca mi se pare normal sa existe o zi a mamei si nu o zi a femeii. Este o diferenta majora intre acestea doua. In acest sens, apreciez in mod deosebit initiativa Jurnalului National de astazi, 8 martie.

O zi a femeii sau o zi a barbatului mi se pare o stupizenie daca nu o privesc prin natura pur comerciala. Pur si simplu nu vad de ce sa sarbatoresc barbatul sau femeia in general. Ziua de 8 martie a fost deturnata, cum era si logic. De ce? Pai traim intr-o lume a vitezei si a consumului, in care esenta unei sarbatori va fi calcata in picioare de setea inevitabila de material si de stridenta, de nou si de grotesc. Numai o societate bolnava si suferinda putea sa transforme mediatic si comerical, o zi a mamei intr-o zi a femeii moderne.

O zi a mamei este cu totul altceva, este mult prea speciala si de neridicat in slavi. Este mult prea putin pentru cine ne-a dat viata, dar are un sens, o ratiune. Ce face omul “modern”? Pai hai sa va intreb: ce e mai placut, si mai “folositor”, sa petreci o zi cu mama sau o zi cu prietena/prietenul?. Sa duci un buchet de flori si sa ii faci o zi frumoasa mamei tale, sau sa iesi cu fetele la cateva pahare cu vin, sa iti etalezi noile toalete si sa incerci noi cuceriri?. Sa urli in disperare bagand bani in chilotii stripperilor si miscand din fund intr-o discoteca, sau sa depeni amintiri alaturi de mama? Si lista poate continua, este pana la urma o chestiune de alegere pana la un punct; si anume pana cand o sa realizezi ca nu mai poti alege. Si atunci o sa regreti tot ce nu ai facut…

Din practica, este o realitate ca nu putem sa fim in doua locuri in acelasi moment. Probabil ca stiti expresia cu “om la apa”. Ei bine, aceasta propozitie exprima o chestiune foarte clara si anume aceea ca este un om in apa:). Acelasi om nu se mai poate afla in acel moment in alt loc. Asa, si ce e cu asta? Pai daca presupunem ca inainte sa fie in apa, omul a lasat facebookul pe online si el este prezent acolo? Concluzionam ca omul este in apa dar si pe Facebook. In acelasi timp. Mare cucerire tehnica asta.

Acum ceva vreme in urma, din considerente politice in mod special, eu am avut create conturi pe tot felul de twittere, facebookuri si alte minunatii online de acest gen. Spun ca am avut create, pentru ca multe din ele nu le-am deschis eu, ci simpatizanti sau mai putin simpatizanti de-ai mei. Continuam sa primesc mesaje de pe tot felul de siteuri, incepand de la cum sa zugravesti peretii si pana la cu cine trebuie sa ma intalnesc asta seara ca sa imi mearga bine si prosper. Well, treptat le-am identificat si le-am tot inchis. Am ajuns astfel la Facebook, care a avut aceeasi soarta. Dintre toate conturile, acesta parea cel mai interesant, mi-am regasit colegi de liceu sau facultate si amici din alte colturi ale lumii. Acestea ar fi partile pozitive. Marele minus este insa acelasi: nu il pot gestiona asa cum  doresc eu. Ca orice comunitate online, si Facebook da nastere unor aliante, simpatii, orgolii, etc. Este pana la urma o lume online si aparent nimic mai mult. Spun aparent, pentru ca nu este chiar asa, voi incerca sa dezvolt subiectul cu alta ocazie. Consider ca este foarte dificil sa poti separa ceea ce doresti sa obtii, de ceea ce ti se intampla. Din moment ce nu pot gestiona in timp util si asa cum imi doresc un asemenea lucru, am considerat ca este mai bine sa renunt. Prin urmare l-am inchis si am mai si zambit triumfator cand am facut-o:D.

Bine ca nu sunt eu cel care poate inchide googleul…

“Fericirea vine din lucruri simple.” Are si subiect si predicat si nu cred ca poate fi contrazisa cu sorti de izbanda. Pentru ca atunci cand vrei sa ajungi la lucruri complicate, nu incepi cu lucruri complicate. De ce? Pentru ca nu exista gata facute. La radacina vietii exista numai lucruri simple. Noi, cei mai destepti si mai alesi de pe Pamant, le facem sa devina complicate. De ce? Pentru ca ne place asa, pentru ca nu putem trai simplu. Pentru ca nu putem simti simplu. Poti sa te uiti la orice lucru care in esenta este simplu, vei vedea ca omul l-a complicat si apoi a incercat sa gaseasca solutii la ceea ce a complicat el. Revin atunci si spun ca nu poti contrazice prima propozitie a acestei scrieri.

Si totusi…

Daca ai urcat pe munte, ai vazut ca dupa o culme vine alta culme, se mai interpune cate un platou, poate si o portiune in care se coboara, dar in esenta cand spunem munte ne gandim la urcus. Poalele muntelui este esenta, este lucrul simplu. Pe masura ce urci si vezi din ce in ce mai multe, iti dai seama ca poti vedea si mai multe, si in consecinta vei continua sa urci. Tentatia, aerul tare si rarefiat te vor ameti. Atunci te vei uita in jos. Si vei vedea ca nu e nimic necunoscut, ai vazut si ai trecut pe langa lucruri care de acum iti sunt cunoscute. Si atunci… vei continua sa urci. Inca un mic efort, respiri din ce in ce mai greu dar continui sa te cateri. Deja tot ce este nou nu ti se mai pare atat de interesant pentru ca respiratia grea nu te slabeste de loc, nu te mai poti bucura de ce e frumos pentru ca vremea se schimba foarte repede, se trece de la soare la vant, ploaie si gheata. Totul devine alunecos iar climatul este din ce in ce mai ostil. Treptat realizezi toate aceste lucruri si totusi vei continua sa urci. Din spirit de competitie, pentru ca vrei sa ajungi in varf, in varful suprem. Multi ii spun lupta cu muntele. Altii ii spun lupta cu tine. Oricum se numeste, sa presupunem ca ai ajuns in varf. Te bucuri, savurezi la maxim momentul si stii ca cel putin pe Pamant nu se poate mai sus de atat.

Incepi coborasul si la inceput esti inca sub impulsul fericirii traite in varf. Apoi incepi si te bucuri de primele semne de vegetatie. Dar… ciudat, toate iti sunt cunoscute, ai mai fost pe aici cand aveai un tel. Acum mergi agale catre poalele muntelui si nimic nu ti se mai pare interesant. Ai avut deja parte de prea multa adrenalina si de multe lucruri periculoase si frumoase, astfel incat nimic din ce vezi acum nu te mai poate interesa, nu iti mai retine atentia. Acum se va intampla unul din aceste doua lucruri;

Primul: relaxarea si dezinteresul iti vor anestezia picioarele si atentia, te impiedici si cazi. Te poti lovi superficial sau poate sa fie chiar mai rau.

Al doilea: ajungi la poalele muntelui si iti pui intrebarea: “Bun, si acum ce?” Probabil ca vei lua o pauza si vei incerca ceva mai dificil. Cum adica mai dificil, doar ai fost pe cel mai inalt munte, ai atins supremul. Well, asa este dar acum ai mers pe o cale usoara, de ce nu ai incerca putin alpinism?

Lucrurile simple raman la poalele muntelui si iti aduc fericirea atunci cand nu te intereseaza sa urci. Atunci cand ai urcat deja, fie si numai cativa pasi, chiar tu vei fi cel care va complica lucrurile simple. De ce?… Oare pentru a le face complicate?…  Si atunci cum ramane cu fericirea care vine din lucruri simple?…