De dimineata

M-a trezit de dimineata un miros de mar verde amestecat cu scortisoara si miere. De sus venea o adiere de ceai verde de mandarine si o raza de soare care se strecura de nicaieri si ajungea pe fata mea. Am strambat din nas si mi-am dat seama ca se aud valurile marii. Undeva jos era un munte plin de verdeata pana la varful sau, si am simtit aerul pur si templul cararilor inverzite de acolo. Pe o bucata de lemn de frasin de langa mine, am remarcat cateva branzoaice cu stafide, care abureau ecranul ceasului. Mai la dreapta era o ceasca calda pictata manual, plina cu boabe de cafea.

Am zambit si m-am intors pe cealalta parte. Aici mirosea acasa. Atunci m-am trezit si am chemat visul sa vina cu mine. Nu a vrut. Spunea ca nu are timp sa stea la mine, desi i-ar face mare placere. A amintit ceva cum ca mai are de calatorit si pe la altii. I-am dat drumul si i-am urat la buna revedere. A zambit complice si a plecat.

Cand m-am intors in pat, am realizat ca imi lasase pe noptiera ceasca cu boabe de cafea…

2 Responses to “De dimineata”

  1. DanD-PC says:

    “sa miroasa-a mar si-a zori / si a tot ce-i mai bun intr-o casa” 🙂

  2. eu says:

    da… cat mi-as dorii sa deslusesc cu adevarat aceste randuri…

Leave a Reply