De ce?

Aseara m-am decis ca trebuie sa mai adaug inca o categorie pentru scrierile mele. Nu mai stiu exact de la ce mi-a venit brilianta idee. Dar stiu ca faceam dus:D.

De ce o categorie “de ce”?

Pai e foarte simplu. E intrebarea pe care mi-o pun eu cel mai des. De la bun inceput spun ca nu o sa raspund corect, serios sau in limitele spatiale la aceasta intrebare. Eu gasesc ca este cea mai interesanta intrebare. Si cea mai enervanta daca vreti. Pentru ca in principiu ajunge sa ne enerveze ce nu stapanim, ce nu cunoastem, la ce nu putem raspunde. Cred ca este intrebarea care te indeamna sa cauti, sa nu te plafonezi. De asemenea cred ca este intrebarea care te poate duce la psihiatru. Foarte adevarat ca este posibil sa devii neplafonat si sa locuiesti intr-un  spital de nebuni:D.

Oricum, DCul este pe cale de disparitie. O sa vedeti ca am dreptate, pe masura ce o sa postez in aceasta categorie.

Scrierile din aceasta categorie vor avea un titlu la care voi o sa adaugati “De ce” inainte. Spre exemplu azi titlul ar fi “Nu imi place perfectiunea”. Fiind postat in categoria “de ce”, titlul complet este: “De ce nu imi place perfectiunea”. Acestea fiind spuse, sa vedem…

Perfectiunea este searbada, plina de rutina, seaca, goala de continut, de viata. Si totusi, majoritatea tindem catre ea. Pai nu este nimic anormal in asta… Daca ai o masina perfecta, careia nu i se defecteaza nimic, care merge exemplar, nu ai parte de multe lucruri colorate ale vietii. Cine a condus o dacie veche stie despre ce vorbesc. Sa nu credeti acum ca sunt nostalgic dupa daciile vechi:). Spun doar ca imi aduc aminte de vremurile cand suflam in jigler, cand trageam de ambreiaj cu o sarma legata de mana, cand ma udam la picioare in zilele ploioase sau chemam un prieten sa ma scoata din incurcatura. Imperfectiunea ne face sa socializam mai mult, sa devenim mai ceea ce suntem, adica umani. Ne face sa ii intelegem pe cei mai slabi, sa fim mai toleranti. Perfectiunea tinde catre masina implacabila care e lipsita de farmec, dar care functioneaza fara sentimentalisme sau resentimente. Nu e interesata de factorul social sau de cel mai slab. Numai calitatea conteaza aici. Restul este degeaba.

De ce nu imi plac femeile 90-60-90? Din acelasi motiv. Pentru ca statutul lor le obliga sa tinda catre perfectiune. De aici prejudecatile si sentimentele lor deformate, cu care vad lumea. In general. De cate ori ati vazut o femeie “perfecta” care sa se comporte natural? Careia sa nu ii fie teama sa se arate asa cum este, care sa uite sa se fardeze cand duce gunoiul eventual:).

Si daca am vorbit de masini si femei, ar mai lipsi politica si sportul, pentru ca atat pot barbatii. O sa trec pe langa ele si o sa spun ca nu imi place perfectiunea in servicii. Pai ce am mai comenta atunci? Cum ar fi sa te serveasca un robot care sa faca totul perfect, ca la carte, de fiecare data? Cum ar fi sa nu ai pe seama a ce sa glumesti? Cum ar fi sa porti haine perfecte, sa ai prieteni perfecti si sa ai zile perfecte? Adica sa ai o viata perfecta, sa fii perfect si sa mori perfect? Prietenii perfecti sa te planga perfect si sa te ingroape perfect intr-un loc perfect?

Nu vi se pare deja ca perfectul e plictisitor?

2 Responses to “De ce?”

  1. k says:

    pe de alta parte… habar n-avem cum e perfectiunea, pentru ca niciodata nu am avut ocazia s-o experimentam… de ce? ­čÖé

  2. flaviu says:

    E bine ca ai creat categoria “De ce?”. Peste un an si un pic sa te pregatesti sa creezi categoria “Ce-i asta?”
    Parintii stiu de ce …

Leave a Reply