Timpul liber

In clasa a 8-a am avut o profesoara de limba romana, care avea cam 1,50 m inaltime. Si pe cat era de micuta, pe atat imi era de simpatica. Pastrand relatia profesor-elev, nu va ganditi la altceva:). Printre multe lucruri pe care le-am invatat de la ea, am retinut o fraza care spunea ceva de genul: “ceea ce faceti voi acum (se presupunea ca invatam) este floare la ureche fata de ce o sa traiti cand o sa cresteti mai mari. Acum este perioada cand aveti putin de muncit si mult timp liber. Folositi-l cum se cuvine, pentru ca nu se mai intoarce si o sa va fie din ce in ce mai greu. Distrati-va, radeti, calatoriti, invatati si fiti optimisti si deschisi. O sa va amintiti cuvintele mele si o sa imi dati dreptate…”

Cu aproape de 20 de ani in urma, undeva prin septembrie eram pe un ponton din muntii Semenicului. Era o toamna tarzie, putin calduroasa, prieteni imprejur, stateam la soare dupa sariturile zgomotoase in apa. Povesteam despre teorii fractale, despre curiozitati, despre fete, despre experiente de viata si despre cat de viteaz era unul sau altul. Nu ne interesa decat ca trebuia sa fim la ora exacta la masa si de ce nazbatii o sa facem seara. Noptile le petreceam la focuri de tabara ascultand sau cantand la chitara. Diminetile ne gaseau inghesuiti in sacii de dormit, stransi in jurul a ce mai ramasese din focul de seara. Ascultam cum pocneau cartofii extracopti ce ramasesera in jar, ne imbiam unul pe celalalt sa ne ridicam la verticala si ne pomeneam alergand desculti prin roua de dimineata, incercand sa ne incalzim pentru o noua zi. Atunci nu ma gandeam ca acele momente, atat de banale poate, imi vor ramane intiparite atat de bine in minte. Era atat de bine, de curat, de senin si de nicicum, incat iti venea sa te intinzi pe ponton cu fata in sus si sa stai sa cada cerul si muntii peste tine. Putin poetica ultima parte, e inspirata din Savage Garden🙂

Azi… azi faci parte dintr-un sistem. Esti cel care se trezeste si care are probleme. Care comenteaza politica. Care se uita la Realitatea. Care merge la birou zi de zi. Care nu a mai avut “vacanta” de ani buni de zile. Eventual cateva weekenduri, jumatate in trafic juma’ in galagie si baruri, discoteci si restaurante, parcuri si plimbari in multime. Care se streseaza. Pentru ca are rate si masina mai veche de 5 ani. Care munceste pentru ca sa manance si sa mearga in vacanta. Care are “obligatii”. Care isi face analizele bianual. Care cauta sa manance si sa traiasca cat mai sanatos. Care vrea casa mai mare, masina mai puternica, card fara limita de suma. Care nu intra in orice apa pentru ca este murdara. Care isi inchiriaza paturi, rogojini, prosoape pentru ca sa nu stea direct pe lemnul de ponton. Oricum, nu mai e pontonul si nu mai ai voie sa stai acolo pentru ca este proprietate privata. Rutina, program, zambete de complezenta, nervi si injuraturi, munca si iar munca. Si printre toate astea cautam si incercam “sa ne petrecem timpul liber”. Iata asadar… a aparut in context o notiune noua. Timpul liber. E putin, trece al naibii de repede si ar mai fi un singur lucru de adaugat… fraza profesoarei de romana. O recitesc si imi dau seama de ceva banal:

Sistemele se schimba, instinctele raman. Iar unii nu imbatranesc degeaba…

Leave a Reply