Ochii

La fel ca unele componente care ne intregesc (cel putin fizic), ochii cuiva sunt pentru mine esentiali in stabilirea unor raporturi cu persoana respectiva. Tocmai de aceea apreciez la maxim acele persoane care in calitate de pietoni ce tocmai se pregatesc sa traverseze, privesc catre masina ce se apropie dupa care intorc capul in partea cealalta si traverseaza. Evident ca pietonul mizeaza pe legea care ii da prioritate in momentul cand a pus piciorul pe carosabil. Are vreo importanta daca masina are viteza prea mare, daca soferul este putin chior sau are geamul aburit si nu vede bine, daca a luat o tuica in plus sau daca are cauciucurile uzate si nu ii tine frana? Pai ce conteaza, doar pietonul are dreptate, ce mai conteaza daca moare sau este schilodit cu legea de partea sa? A nu se intelege ca soferii au dreptate. Este doar o declaratie de iubire adresata pietonilor care nu se uita catre tine atunci cand traverseaza.

La fel de mult ii apreciez pe acei barbati cu care dau mana pentru prima data iar ei privesc oriunde numai in ochii mei nu. Barbatii ascund mult mai greu unele lucruri decat femeile. De cele mai multe ori daca un barbat nu se uita in ochii tai atunci cand da “noroc” cu tine pentru prima data, are o problema cu tine. Fie ca e de ordin superior sau inferior, exista ceva acolo, rareori se poate vorbi despre timiditate. Cu femeile este altceva, si spun ce cred fara adiere de misoginism. Ele pot privi chiar adanc in ochii tai si iti pot zambi incercand sa ascunda ceva. Unele sunt dibace si reusesc. Altele… nu. Normal ca acum o sa spuneti ca nu toata lumea este asa, ca sunt si barbati care fac acest lucru, etc. Evident ca asa este, eu exprim numai punctul meu de vedere in legatura cu privitul in ochi…

O privire lasata in jos nu inseamna uneori nimic. Alteori poate insemna foarte mult. Faceti un exercititu si incercati sa vorbiti cu o persoana pe care o cunoasteti destul de bine, in timp ce aceasta tine ochii inchisi. O sa “obtineti” un sentiment interesant. Nu are nimic de-a face cu sentimentul pe care il ai ca atunci cand vorbesti cu cineva care desi tine ochii deschisi, nu este conectat cu tine in discutie. Mergand mai departe, vorbiti cu cineva in timp ce amandoi aveti ochii inchisi. Dar nu schimbati 2-3 fraze. Incercati o discutie ceva mai ampla.

Eu cred ca de multe ori ne folosim ochii cand nu trebuie. Si nu ar fi asta o crima:). Contrar asteptarilor, ochii pot manipula dupa bunul plac, o discutie, o reactie, o persoana. Consider proverbul cu “nu cred pana nu vad”, destul de depasit. Perceptiile si intuitiile, contactul, sunt in ziua de azi mult mai relevante decat privitul ochi in ochi. Nu pentru toata lumea insa. Si nu atunci cand traversezi strada:)

De multe ori, un schimb de cateva propozitii spuse in timp ce interlocutorii se privesc si isi acorda atentie, poate sa scuteasca ore si zile de discutii inutile. Alteori insa, poti sta ore intregi la discutii serioase, te poti inneca in ochii celuilalt si nu vei obtine deca multe lucruri ce iti vor dauna. Si nu vorbesc de cazul iubirilor adolescentine:).

Ochii iti pot acorda incredere, iti pot inspira incredere, iti pot da energie sau avant, te pot dezamagi sau iti pot comunica multe fara ca celalalt sa rosteasca un cuvant.

Problema noastra in cazul ochilor, cred ca este ca nu stim inca exact cand sa ii deschidem sau cand sa ii inchidem…

One Response to “Ochii”

  1. samuan says:

    Parerea mea :”LASA-NE, LASA-NE”!!!. Nu da acuma pa bune asta ai invatat la scoala de marketing sau ce 😀 :)).

    La partea cu soferii si pietonii io sunt exact cum descri, poate chiar mai mult in sensu’ ca am obiceiul sa nu ma uit la soferi, normal pa trecere (cu verde… sau rosu… si nu, nu iau soferi la misto aici) , ma uit cu coada ochiului adica. Dar am o putere de a interpreta un pieton dal nebun, inconstient, noctambul ( =)), :)) ) de chiar de ar trece un tir avand verde tot ar opri :)) (chiar daca nu am intrat pe trecere si sunt pe trotuar). Si tot de aici intelegi si de ce nu sunt adeptu’ “uitat-n ochi la min’ cand vorbesc cu tin’ ” :)) Pai fratica io sunt intr-un fel de asa de atent ca unu chiar de se uita la mine tot nu isi da seama ca io sunt atent la el. Si asta mi se trage de la biciclit… pai frate cum merg io cu bicla poate mai merg aia la F1. Atentie distributiva la maxim. Pai si uite (da inca o data nu iau soferi la misto) io cand sunt in trafic nu am reguli (cel putin asa ar spune soferi sau participanti la trafic in general) pentru ca io sunt atat de atent, pentru ca imi permit, si am atata libertate de miscare ca imi fac singur regulile in functie de situatie …capisci 😀 😉 .
    P.S.: Deci sunt si d-aia de isi permit pentru ca sunt profesionisti !!!

Leave a Reply