Cadouri

Mi-am pus de cateva ori intrebarea de ce oferim cadouri cu predilectie atunci cand sunt “sarbatori”. Explicatiile sunt multiple dar in esenta, oferim ceva din 2 motive. Pentru a ne face noua placere si pentru a le oferi momente de fericire celor ce le oferim cadouri. Asta in principal, pentru ca mai sunt si “obligatiile”. Oferind, in principiu astepti ceva in schimb. Fie ca este vorba despre un alt cadou, fie despre un zambet, fie de multumiri, de recunostinta, de bucuria exprimata a celui ce primeste, etc.

Copil fiind, imi amintesc cu cata placere primeam portocalele de sub brad. Erau primele la care ma repezeam, le desfaceam cu degetele pentru a simti aroma pe care o asociam cu Craciunul. Scoteam apoi cateva bomboane din pom, si dupa ce faceam un armistitiu cu papilele gustative, urmau si cadourile impachetate. Poate ca eram mult prea mic si de aceea primeam cu atata bucurie cadouri. Cred ca parintilor le erau suficiente zambetele care le vedeau pe fetele noastre. Aceasta le era “cadoul” nostru pentru ei.

Ma uit astazi cu cata detasare se ofera si mai ales se primesc cadouri. Mult mai valoroase decat niste portocale sau bomboane de pom. Si totusi, mult mai fade. Le primesti, spui frumos multumesc, te bucuri simulat sau nu si treci repede mai departe. Unii din cei ce ofera, cantaresc daca ce au primit este la fel de valoros, daca “costa cam tot pe acolo”. Exista si tendinta de a da si primi cadouri cam cu cei de aceeasi “valoare”, cam din aceleasi “cercuri”, pentru a nu exista dezamagirea primirii unui cadou mult prea ieftin fata de ce oferi. “Obligatia” de a da cadouri este cea mai stupida initiativa umana de la Decebal incoace.

In opinia mea, cadoul se ofera neconditionat, fara a astepta nimic in schimb, nici macar un multumesc. Cadoul se ofera luand omul caruia il oferi asa cum este, adica incercand sa oferi ceva care sa ii placa celui ce il oferi, si nu in mod obligatoriu tie, celui care oferi. Sa oferi un cadou este un moment care implica bucurie pentru simplu fapt ca iti doresti si pentru ca o faci.

Daruind din convingere si din felul tau de a fi, deja nu mai ai nevoie de recunostinta, multumiri sau sa ti se ofere cadouri “la schimb”. Ti-ai produs tie bucurie prin simplul fapt ca ai daruit sau ca ai produs cel putin acelasi sentiment celui caruia i-ai daruit. Poate ca unora li se pare nerealist si nerelevant ce spun eu. Accept acest fapt pentru ca stiu ca aveti dreptate, si asa este. Insa mie mi-a ramas mirosul de coaja de portocale impregnat in pielea mainilor…

One Response to “Cadouri”

  1. k says:

    Cand eram mica, si bunicul meu inca lucra, obisnuia sa-mi aduca totdeauna cate o bomboana sau ciocolata seara cand venea acasa. Cand intra in casa, aducea cu el un miros de aer proaspat, pentru ca circula cu bicicleta; avea obrajii imbujorati, zambea si abia astepta sa-mi dea “surpriza”. Si evident, eu abia asteptam sa vad ce mi-a adus… Eram rasfatata, ce mai…
    Apoi am crescut si “surprizele” (din diverse motive) au devenit mai rare… Dar bunicul si-a pastrat obiceiul de a cauta sa-mi faca “surprize” si de a se bucura de bucuria mea 🙂
    “Mai fericit este a da decât a lua” …
    Si uite asa, anul asta cand am primit dulciuri, mi-am adus aminte de “surprizele” bunicului 😉

Leave a Reply