Lin

Maruntel si garbovit, un om intre 2 varste, cu putina mustata, carand in permanenta un geamantan de lemn dupa el, aproape in fiecare zi puteti sa il vedeti in centrul Brasovului. Este un om simplu, nu stiu daca poate fi “categorisit” ca cersetor pentru ca nu stiu exact ce face in majoritatea timpului. Este o persoana pasnica (o sa il denumesc Lin pentru ca nu stiu daca are nume si care ar fi acesta), care merge greoi carand la geamantanul care pare o piatra de moara. L-am intalnit pe Lin acum cateva saptamani intr-o zi tarzie de toamna, la o terasa din centrul Brasovului. Mancam pastrav la gratar si imi exersam dexteritatea de a separa oasele pestelui de carnea acestuia. Stiu, pare o operatie barbara pentru vegetarieni:).

Lin a aparut pe terasa si mi-a cerut pe un ton linistit, “imi dai si mie niste mancare va rog”? M-am uitat la el, m-am uitat la ce aveam in farfurie si am ramas fara cuvinte pentru cateva clipe. Fata si privirea lui imi spuneau ca omul chiar cere de mancare pentru ca ii este foame. Nu avea ochii mincinosi. Pe de alta parte, eu eram grabit, imi era foame si mai mult de atat, avusesem si proasta inspiratie de a comanda peste, ca sa am la ce sa muncesc… Am cantarit rapid situatia si i-am spus sa ma lase sa mananc pentru ca nu am ce sa ii dau, decat un peste pe care doresc sa il mananc eu. Fara sa spune nimic, Lin a incercat si la alte 2-3 mese acelasi lucru, tot fara succes, inainte de a fi alungat de fetele care serveau. Am continuat sa mananc cu o parere de rau, desi nu imi dadeam seama exact de unde provine sentimentul.

Am terminat de mancat si priveam amuzat la cativa pisoi care se fugareau pe terasa. Atunci am vazut un lucru care m-a facut sa imi dau seama de ce mi-a parut rau.  In apropiere, Lin se aplecase si lasa sa cada din mana o bucatica de peste, primita de cine stie de unde. Lin o hranea pe mama pisoilor la care ma uitam eu. M-am uitat la el, avea o privire curata, chiar daca era departe de a fi una inteligenta. Avea in mana o bucatica de carne pe care o capatase cu greu, si pe care o impartea cu o pisica, care, culmea, l-a mai si zgariat in tentativa ei de a lua carnea cat mai repede.

M-am simtit ultimul om de pe Pamant. Pentru ca i-am vazut privirea lui Lin, pentru ca am vazut ce facea, si pentru ca nu imi ascultasem primul instinct, acela de a-i oferi omului ceva de mancare. M-am ridicat si am plecat, dupa ce i-am oferit lui Lin niste bani, la care acesta s-a uitat nedumerit inainte sa imi multumeasca si sa ii ia.

Aseara, pe o vreme ploioasa, cu un frig de iti intra prin oase si iesea prin piele, l-am vazut pe Lin pe o starda pietonala, se uita intr-o vitrina. Cu cufarul langa el, cu aceeasi privire, infasurat in acelasi palton rapciugos, se uita la un televizor ce prezenta un film. Lin era afara, partial adapostit de o streasina, fara posibilitatea de a schimba programul, fara telecomanda, si probabil ca fusese alungat deja din multe locuri.

Probabil ca Lin este doar un cersetor. Probabil ca ar putea sa munceasca. Probabil ca e mizerabil si purtator de boli. Probabil ca eu sunt impotriva cersitului. Probabil ca m-a inselat privirea lui. Chiar daca toate presupunerile acestea sunt adevarate, azi ma duc sa il caut pe Lin. Sper sa aiba parte de cea mai copioasa masa din viata lui…

5 Responses to “Lin”

  1. k says:

    Stii, imi plac scriitorii din epoca “romantica” – cei care fac deosebire clara intre ce e bine si ce e rau, cei care cred in bine si in biruinta bineluri in orice situatie. Chiar daca uneori pare ca scrierile lor sunt povesti, mult prea frumoase ca sa fie adevarate, totusi asemenea “povesti” iti dau credinta ca oamenii pot fi buni si taria de a fi bun tu insuti…
    Intr-un roman din epoca “romantica” probabil ca eroul principal l-ar fi invitat pe Lin sa stea cu el la masa si i-ar fi comandat o portie si l-ar fi descusut pe Lin si asa ar fi inceput o poveste interesanta… Un scenariu foarte putin probabil in lumea noastra grabita si cu atat de putin interes fata de cel de langa noi.
    …Si daca l-ai gasit pe Lin si a avut parte de masa copioasa, mai povesteste-ne despre el si alta data… 🙂

  2. samuan says:

    /:)
    Parerea mea este contrara lui k si ceea ce spui sau faci tu. Nu trebuia sa ii dai bani. Nici un cersetor nu trebuie sa primeasca bani. Banii fac rau chiar si celor care nu duc lipsa, si nu ma refer la cei bogati sau putred de bogati. Cel mai bine ajuti un om in situatia descrisa cu ce are nevoie: mancare, apa, haine. Banii nu stii sigur pe ce sunt in final cheltuiti.
    Si mie nu imi place cum oamenii profund induiosati si miscatii, nu gandesc si dau bani. Bineinteles ca se poate ca bani sa fie de folos celor carora ii dai, dar asta nu este un lucru sigur.
    Generozitatea fata de cei in nevoie ar trebui sa fie ceva mai colectiv daruita si cu constienta cuvenita. Trebuie sa fim generosi dar nu sa participam la obiceiul cersetorismului. Sa fim generosi dar si constienti de fenomen.

  3. k says:

    @samuan
    De fapt nu avem pareri contrare :). Nu voriam sa se inteleaga ca sustin cersetoria, ci faptul de a ajuta oamenii asa cum au nevoie si atunci cand au nevoie. Si acest mod de comportament se regaseste prea putin in zilele noastre, chiar daca multi au intentii bune… Necesita EFORT sa te uiti la un om care are nevoie de ajutor, sa constientizezi de ce anume are nevoie si apoi chiar sa-l ajuti in masura in care iti sta in putinta. Cred ca trebuie sa fii un pic “idealist” ca sa poti sa faci efortul asta… Daca esti mult prea “realist” te consolezi cu o scuza oarecare si mergi mai departe, insa nu stiu daca acesti “realisti” chiar au dreptate…
    Da, ai dreptate, in cele mai multe cazuri nu banii sunt ceea ce trebuie sa dam, ci poate doar un zambet, sau o vorba buna, sau cateva minute de ascultare si empatie, sau o portie de mancare… Insa e mult mai USOR sa dai cateva monede, decat sa dai ceva din sufletul si timpul tau. Dar nu inseamna ca e optiunea cea mai buna…

  4. k says:

    p.s.
    O singura data in viata am dat bani la cersetor – era un baietel tiganus care canta la acordeon in autobuz, si chiar avea talent, canta bine (spre deosebire de majoritatea celor care canta prin autobuze).
    Am dat de multe ori mancare sau haine la cersetori care au venit sa cerseasca la usa si de multe ori au lasat ceea ce le-am dat pe prag dupa ce am inchis usa.
    Asa ca am si eu parerea mea despre categoria “cersetori profesionisti” 😉

Leave a Reply