Archive for November, 2009

Combinatii de 3 luate cate 2

Friday, November 27th, 2009

Aseara am avut parte de mare distractie politica tipic romaneasca… Daca tinem cont de combinatiile efectuate pana in momentul de fata, s-au cuplat PD cu PNL, apoi PD-L cu PNL, PD-L cu PSD si acum PSD cu PNL. Ei bine, alte combinatii nu mai sunt posibile decat in 3:D. Toti sunt o apa si un pamant, si daca tinem cont de amestecarea lor, obtinem mocirla. Multa, neagra si puturoasa. Macar de ar avea proprietati balneoclimaterice tip Techirghiol… Oarecum aceste proprietati exista pentru ca este multa comedie la mijloc. Trista, ce e drept…

Geoana nu are de unde sa mai castige voturi in turul 2. Asta e tot ce poate el ca persoana. Aici intervine PNL -ul si Antonescu (pardon, Patriciu). Bazandu-se pe gradul se simpatie crescent al lui Crin, se mizeaza pe aruncarea la inaintare a acestuia in campania din turul 2. Astfel se spera in confruntari Crin-Basescu, din care cel din urma are de pierdut. Geoana isi va conserva voturile si le va imbogati cu ceva % minore de la ceilalti, in opinia mea. Miza nu este sa “creasca” Geoana pentru ca nu are cum, trebuie sa “scada” Basescu, sau macar sa “ramana constant”.

Episodul cu copilul lovit de aseara este o dovada a jegului in care se scalda majoritatea societatii romanesti. Nu ma intereseaza ce s-a intamplat acolo, desi in opinia mea este vorba cel mult despre o imbranceala a lui Basescu care a fost regizata si transformata intr-o lovitura de  pumn. Repet, nu asta este important pentru ca atunci cand ai dubii trebuie sa te intorci la radacini.

Aseara a fost un spectacol mediatic jalnic, patetic, grosolan si idiot. Il inviti pe Basescu la Realitatea, il pui in fata cu o chestie care se vede clar ca il blocheaza, mergi dupa el cu microfonul pe scari pana ajunge in masina, incercand sa scoti cu orice pret o declaratie prin care sa isi dea in petec. In acest moment in studio ai pregatiti oameni care sa faca show. Un cascador, sustinatori de o parte si de alta a taberelor politice, moderatori, intrebari, filmul dat pana la exasperare pentru a se intipari bine pe retina stupefiata a telespectatorului. Totul culmineaza cu sosirea lui Patriciu, care vine la 3 minute dupa ce pleaca Basescu. Cata sincronizare:). Acesta este filmat cum urca pe scari pentru a mari suspansul, pentru ca vine cu declaratii stupefiante:D. Si vine… si declara ca Basescu l-a lovit de 2 ori, (cum l-a lovit Basescu in plex pe copil din pozitia aia…) si, culmea ca evenimentul a fost vazut de membrii PD-L si de el, dar nu crede ca de Tariceanu si sotia sa, de Lavinia Sandru si in concluzie de cei din tabara sa. Buna coincidenta. Cel mai interesant in opinia mea este limbajul facial al lui Patriciu… Se vad foarte multe acolo. Totul culmineaza cu declaratia lui nea’ Dinu cum ca el a spus ieri despre aceasta fapta sperand ca azi o sa apara caseta:). Si ca la momentul incidentului el a incercat sa faca rost de caseta si nu a reusit:) (eu zic ca putea cumpara televiziunea care avea caseta si detinea o imagine pe care si-o punea pe desktop si valora aproape cat averea sa din acel moment:). Deci, dupa 4 ani de zile, vine el si ne povesteste despre incident, in speranta ca apare caseta, si culmea, are din nou dreptate:D.

Exact cum presupuneam, apare la telefon si Crin, care, la fel ca si Turcescu, sesizeaza ca punctul slab nu il mai reprezinta imaginea evident lucrata, ci declaratiile lui Basescu din acea seara. Se marseaza pe asta. Despre Geoana nu se aude nimic, asa cum am intuit:).

Eu consider ca cei care au regizat totul, au gresit. Inca nu au invatat ca Basescu are cele mai mari sanse sa piarda, numai pe mana lui. Daca ar fi aruncat filmuletul pe piata cu 2-3 zile inainte de alegeri poate ar fi fost mai bine pentru ei. Daca nu l-ar fi aruncat deloc, se poate sa fi fost si mai bine pentru ei. Basescu este usor de invins de orgoliul sau si nu in luptele la care il provoci.

Chiar nu ma intereseaza cine o sa castige turul 2. Ma intereseaza ca cei ce produc aceste spectacole, indiferent din ce tabara provin, ne considera idioti. Si poate ca in mare parte au dreptate. Pentru ca si in politica, si in media, functioneaza principiul cerere/oferta. 

Eu doar reafirm faptul acest popor isi merita soarta…

Miros de ceata

Tuesday, November 24th, 2009

Citeam acum cateva zile un articol despre un grup de terapeuti englezi care trateaza anumite depresii si cu ajutorul mirosurilor. Mai concret, acestia duc pacientii pe peluzele de iarba proaspat tunse, si ii indemna sa adulmece mirosul de iarba proaspat taiata. S-a observat ca organismul uman reactioneaza pozitiv la astfel de experimente. Evident ca o astfel de sedinta costa bani. Ca doar nu vrei sa te duci sa mirosi iarba gratis.

Aseara eram la iesirea din Brasov, intr-o zona destul de putin poluata. Era o ceata deasa si normal ca mirosea a ceata… Mirosul de ceata imi aduce aminte de orele de scoala din clasa a 5-a, a 6-a, a 7-a. Erau dupa amiezi tarzii de toamna cand se intuneca repede si se lasa ceata. Comparand ceata de acum cu ceata de atunci, am concluzionat ca ceata de acum nu mai miroase la fel. Este altfel. Mai Euro. Mai globalista. Mai valurita. Imi aduc aminte ca ieseam de la scoala razand si chiuind, harjonindu-ne din motive puerile si discutand aprins pe marginea unor subiecte insignifiante. Eram veseli si asta se putea citi pe chipurile noastre. Ale copiilor. Figurile oamenilor maturi erau preocupate, incrancenate, incruntate. Hainele lor erau inchise la culoare, gri, negre.

Azi avem si ceata, chiar daca nu mai este chiar la fel. Avem aceleasi figuri incrancenate ale oamenilor maturi. Poate mai preocupati si in mod sigur mult mai importanti. Trebuie sa le arati celorlalti cine esti si ce poti. Singura constanta vesela este bucuria copiilor. A unora. Nu a tuturor. Ascult de multe ori pareri parintesti pertinente, care spun ca isi pregatesc copiii pentru viata; ii trimit sa invete cel putin 3 limbi straine la putin timp dupa ce acestia au inceput sa vorbeasca limba materna. Am vazut ca se tin cursuri de educatie financiara pentru copii. Sa invete cum sa isi gestioneze banii lor si pe ai familiei. Meditatii peste meditatii, cursuri de utilizare PC, lectii de pictura sau pian. Si orice altceva doresc parintii. Odraslele trebuie sa fie pregatite pentru viata. 

Este mai putin important ca nu o sa stie care este mirosul de iarba proaspat tunsa decat la prima sedinta de psihoterapie. Adica atunci cand o sa aiba probleme in familie, cu capul, cu stomacul sau cu vecinul care bate cuie noaptea la 3. Este insignifiant sa mirosi ceata si sa te bucuri de ploaie. Cu ce te poti alege in afara de umiditate in nari si apa rece dupa gat?  Eu cred ca in mare parte, copilaria va disparea in curand. Pentru ca este cea mai frumoasa perioada “neproductiva” a vietii…

Cu cine votez?

Tuesday, November 17th, 2009

Nu stiu daca o sa raspund astfel intrebarilor care vin de la unii, insa doresc sa precizez un punct de vedere. Nu stiu daca este al meu. Tot ceea ce urmeaza constituie o parere captata pe unde radio si nu reflecta in nici un fel pozitia U.E., a mea, a rudelor mele sau a medicului de familie cu care am conversat azi. Sunt doar cateva variante posibile, fara a fi necesare.

Imi mentin parerea ca trebuie mers la vot. Chiar daca ai pe cine sa alegi sau nu. Variantele sunt destul de putine.

1. Esti un sustinator frenetic sau mai putin frenetic al unui candidat. In acest caz problema este destul de simpla, te duci, ii cauti numele pe lista, l-ai votat si pleci satisfacut in treaba ta ulterioara.

2. Esti un simpatizant al unui candidat. Te mai sucesti, mai vorbesti cu prietenii, mai tragi cu ochii pe ici pe colo, pentru ca in final sa iei o decizie pe care o pui in aplicare, votezi cu putina strangere de inima si gata, la treaba urmatoare.

3. Votezi pe cel care da mai mult. Adica te imbogatesti cu cativa mici, eventual o bere doua, un sac cu faina, un drum dus intors sa vezi frumusetile patriei, etc. Castigi poate si ceva bani, si ceva alimente. Si cam atat. Practic nu pierzi mare lucru. Decat propria constiinta. Dar din moment ce faci ce ai facut, oricum ea nu conteaza. In orice caz, pleci apoi spre treaba ta ulterioara.

4. Exista varianta sa iei de la toti care iti ofera avantaje materiale si apoi sa votezi pe cine vrei. Adica iei 2 mici de la Geoana, o bere de la Base, un imn de la Vadim, brusturi de la Crin si aspirina de la nea Oprica. Dupa care te duci si votezi cu cine vrei, sa zicem cu Iliescu:). Asta se numeste ca dai teapa. Nu iti fa procese de constiinta pentru ca nici ei nu isi fac. Si in acest caz pleci apoi spre treaba ta ulterioara.

5. Exista varianta posibila ca nu iti place nici unul dintre candidati. In acest caz ai posibilitatea de a juca X si O pe hartia altora si cu pixul tau. Eu unul sunt tare interesat ce s-ar intampla daca toti cei care nu au ce alege s-ar duce totusi la vot si ar juca X si O. Peste 60% din voturi cu X si O. Delir nu alta… Evident ca apoi mergi in treaba ta ulterioara.

6. Ar mai fi o varianta; sa il votez pe John ca sa nu iasa Ion. Well, asta cu sa votam raul cel mai mic mi se pare stupida. Desi recunosc ca de multe ori are sens. Mie tot stupida mi se pare. Adica ai 2 alegeri proaste si tu faci totusi una din ele. Cand poti sa joci foarte bine X si O. Dupa care sa mergi in treaba ta ulterioara.

Posibil sa mai fie si alte variante, insa eu atat am captat cu ajutorul undelor radio. Daca stau si trag linie la cele enuntate anterior, gasesc 2 lucruri comune in oricare din aceste situatii. Concluzia ar fi ca te duci la vot, dupa care mergi in treaba ta ulterioara. Aceste lucruri adaugate la faptul ca esti un cetatean model care voteaza de dimineata, dupa ce a”a servit” micul dejun, te poate conduce catre treaba ta ulterioara…

Lin

Monday, November 16th, 2009

Maruntel si garbovit, un om intre 2 varste, cu putina mustata, carand in permanenta un geamantan de lemn dupa el, aproape in fiecare zi puteti sa il vedeti in centrul Brasovului. Este un om simplu, nu stiu daca poate fi “categorisit” ca cersetor pentru ca nu stiu exact ce face in majoritatea timpului. Este o persoana pasnica (o sa il denumesc Lin pentru ca nu stiu daca are nume si care ar fi acesta), care merge greoi carand la geamantanul care pare o piatra de moara. L-am intalnit pe Lin acum cateva saptamani intr-o zi tarzie de toamna, la o terasa din centrul Brasovului. Mancam pastrav la gratar si imi exersam dexteritatea de a separa oasele pestelui de carnea acestuia. Stiu, pare o operatie barbara pentru vegetarieni:).

Lin a aparut pe terasa si mi-a cerut pe un ton linistit, “imi dai si mie niste mancare va rog”? M-am uitat la el, m-am uitat la ce aveam in farfurie si am ramas fara cuvinte pentru cateva clipe. Fata si privirea lui imi spuneau ca omul chiar cere de mancare pentru ca ii este foame. Nu avea ochii mincinosi. Pe de alta parte, eu eram grabit, imi era foame si mai mult de atat, avusesem si proasta inspiratie de a comanda peste, ca sa am la ce sa muncesc… Am cantarit rapid situatia si i-am spus sa ma lase sa mananc pentru ca nu am ce sa ii dau, decat un peste pe care doresc sa il mananc eu. Fara sa spune nimic, Lin a incercat si la alte 2-3 mese acelasi lucru, tot fara succes, inainte de a fi alungat de fetele care serveau. Am continuat sa mananc cu o parere de rau, desi nu imi dadeam seama exact de unde provine sentimentul.

Am terminat de mancat si priveam amuzat la cativa pisoi care se fugareau pe terasa. Atunci am vazut un lucru care m-a facut sa imi dau seama de ce mi-a parut rau.  In apropiere, Lin se aplecase si lasa sa cada din mana o bucatica de peste, primita de cine stie de unde. Lin o hranea pe mama pisoilor la care ma uitam eu. M-am uitat la el, avea o privire curata, chiar daca era departe de a fi una inteligenta. Avea in mana o bucatica de carne pe care o capatase cu greu, si pe care o impartea cu o pisica, care, culmea, l-a mai si zgariat in tentativa ei de a lua carnea cat mai repede.

M-am simtit ultimul om de pe Pamant. Pentru ca i-am vazut privirea lui Lin, pentru ca am vazut ce facea, si pentru ca nu imi ascultasem primul instinct, acela de a-i oferi omului ceva de mancare. M-am ridicat si am plecat, dupa ce i-am oferit lui Lin niste bani, la care acesta s-a uitat nedumerit inainte sa imi multumeasca si sa ii ia.

Aseara, pe o vreme ploioasa, cu un frig de iti intra prin oase si iesea prin piele, l-am vazut pe Lin pe o starda pietonala, se uita intr-o vitrina. Cu cufarul langa el, cu aceeasi privire, infasurat in acelasi palton rapciugos, se uita la un televizor ce prezenta un film. Lin era afara, partial adapostit de o streasina, fara posibilitatea de a schimba programul, fara telecomanda, si probabil ca fusese alungat deja din multe locuri.

Probabil ca Lin este doar un cersetor. Probabil ca ar putea sa munceasca. Probabil ca e mizerabil si purtator de boli. Probabil ca eu sunt impotriva cersitului. Probabil ca m-a inselat privirea lui. Chiar daca toate presupunerile acestea sunt adevarate, azi ma duc sa il caut pe Lin. Sper sa aiba parte de cea mai copioasa masa din viata lui…