Ma intreba cineva zilele trecute daca am regrete care sa le constientizez, odata cu trecerea timpului. “Normal” ca am dat-o cotita spunand ca fiecare are…:D. Chiar in timp ce spuneam acest lucru mi-am dat seama ca nu trebuie sa castig timp ca sa dau un raspuns. Mi-a venit in minte un lucru pe care l-am dorit sa il fac inca din perioada cand frecventam scoala generala.
Am vrut sa cant la chitara:). Nu din cea electrica, nu la mandolina, la chitara clasica. In perioada liceului, un prieten mi-a facut cadou corzi de chitara spunandu-mi ca este un inceput. Tot in liceu am fost primul exclus din selectia pentru corul scolii. Nu cred ca am apucat sa cant 1 minut alaturi de colegi. Mi s-a spus ca nu am ureche muzicala si ca sa imi caut alte aptitudini. Ceea ce am si facut. Inca le caut:D. Mai tarziu am fost la lectii de dans. Instructorul, un tip simpatic, imi spunea: auzi toba, fii atent la ritm, bum bum bum / bum bum bum. L-am lasat eu sa tot comenteze pana cand i-am spus ca eu nu aud nici urma de toba, sa imi arate ce sa fac si eu o sa ma straduiesc sa il imit, sa ma lase cu toba lui pentru ca eu aud numai melodia… Am mai incercat sa fiu atent la colegi care cantau la chitara, unii s-au oferit chiar sa ma invete, dar s-a dovedit zadarnic…
Prin urmare, am un regret: nu stiu sa cant la chitara. Consider ca daca ai regrete, toamna este cel mai bun anotimp ca sa ti le spui. De ce? Pai.. uita-te si tu afara…
Si ca sa vedeti cam cum si ce visam eu sa cant, va las sa ascultati ce poate sa iasa din versurile lui Nichita si chitara lui Nicu.
… si cum se face ca auzi melodia, dar nu ai ureche muzicala? …
off topic: pune muraturile pe standby si hai la intalnirea bloggerilor
maine, sambata, ora 17, Tonic Bar (mai sus de Biserica Neagra). discutam de CET & alte proiecte locale interesante, timp de vreo ora 
(nu ma supar daca si confirmi).
…ce coincidenta…si eu am simtit nevoia sa ascult Alifantis azi noapte…