Multumesc

Intr-un comentariu facut la postul scris anterior, niste prietene imi spuneau ca in urma cu 36 de ani a avut loc cea mai lunga eclipsa totala de soare a secolului XX. Care va sa zica eu m-am nascut in anul cu cea mai mare bezna:D. Trebuia sa incep asa pentru ca ce urmeaza este un lung sir de “multumesc”. De ce?… Pentru ca luam multe lucruri in viata ca si cum ni se cuvin. Desi uneori nu ni se cuvin. De multe ori sunt persoane care trudesc, se lupta, au inspiratie si ne aloca timp, energie, resurse, fara a se astepta sa primeasca ceva in schimb. Sunt acei oameni de la care ti se pare ca ti se cuvine sa ai totul fara ca tu sa faci cel mai mic efort. Eu cred ca tu cel ce citesti stii foarte bine ce vreau sa spun. Doar ca de multe ori nu ai timp sau mai bine spus nu iti faci timp sa te opresti si sa le spui “multumesc”. Si nu vorbesc aici de multumescul de complezenta, de cel intrat in vocabularul uzual. Vreau sa vorbesc de multumescul oferit cu adevarat, gandit si simtit.

Chiar daca ce va spun in continuare poate arata ca o sesiune de multumesc la decernarea premiilor Oscar, o sa vedeti ca nu e chiar asa:)

Multumesc parintilor mei. Pentru ca m-au adus pe lume in anul cel mai intunecat din secolul XX. Poate de aia imi place sa stau cu lumina aprinsa. Si le mai multumesc pentru ca exista si ca imi acorda acelasi credit si atentie ca si acum 36 de ani… Ii multumesc sotiei pentru ca exista. Altfel nu reuseam sa o caut si sa o gasesc. Sau poate ea m-a cautat pe mine? Inca lucram la asta… Ii multumesc fratelui meu pentru ca a stiut sa imi fie frate mai mare, mai destept si mai bun decat mine. Evident nu mai frumos, doar nu vreti sa le aiba el pe toate… Le multumesc unor oameni care nu mai exista pe acest pamant in stare materiala. Dar sunt chit cu ei cumva, pentru ca ei ma vad iar eu ii aud. De aici si auzul meu fenomenal… Le multumesc prietenilor, al naibii de putini dar si al naibii de valorosi. Pentru ca ma asteapta cand vin mai tarziu de ora stabilita (si asta e des), pentru ca ma tolereaza cand bat campii (si asta e des) si pentru ca pur si simplu stiu ca sunt la un telefon distanta. Chiar nu conteaza in ce colt al lumii sunt… Le multumesc dusmanilor (atati cati au ramas) pentru ca daca nu ar exista ei nu asi mai avea cu cine sa vreau sa ma imprietenesc… Ii multumesc lui Aris pentru ca rad de el de fiecare data cand il vad. E fenomenal cu urechile lui clapauge. Le multumesc colegilor de la locul de munca. Pentru ca desi lucram in acelasi loc, sunt zile in care nu ne vedem. Si pentru ca probabil ca suntem una din echipele cu gradul cel mai ridicat de consum de bere si pizza la locul de munca… Ii multumesc lui Rumburak (zis Rumbi) care nu a lasat firma fara animal si viceversa… Le multumesc si celor care mi-au trimis flori fara sa spuna cine le-a trimis. Pentru ca m-au facut sa imi imaginez cine mi-ar placea sa imi trimita flori (in afara de cei apropiati asi prefera Liv Taylor:)…

Inca nu sufar de lipsa de memorie si pot sa o tin asa cel putin jumatate de zi. Sau de noapte, depinde de preferinte. Prefer insa sa ma opresc aici, nu inainte de a le multumi tuturor celor care au avut un gand bun pentru mine in aceasta zi. Fie ca el a fost sau nu exprimat, le voi spune un simplu multumesc. De atat sunt eu in stare…

मैंने कहा

2 Responses to “Multumesc”

  1. Dana C says:

    Ce simplu si frumos este sa citesti randurile scrise de tine! Nu pare nimic senzational, si totusi te trec toate starile cand le citesti. La Multi Ani Dorian!

  2. CS says:

    तुम कहते हो ?

    🙂

Leave a Reply