Profesoara de limba si literatura romana

Saptamana trecuta am incheiat un seminar la care am avut parte de unul dintre cele mai heterogene grupuri pe care le-am intalnit in Romania. Dintre participanti a facut parte si o doamna profesoara de limba si literatura romana. La finalul seminarului, asemeni tututror participantilor, aceasta si-a exprimat parerile cu privire la seminarul ce tocmai se incheia. Spre deosebire de toti ceilalti participanti, ea a vorbit cu totul altfel. Poate pentru ca era profesoara de romana sau poate ca asa e normal, ca oamenii sa vorbeasca diferit… Oricum, ea mi-a adus aminte de toate profesoarele de romana care “le-am avut” in decursul anilor in care am studiat aceasta limba in mod organizat. Am realizat ca toate mi-au fost dragi, cu toate toanele si comportamentele lor greu de tolerat uneori (de catre un tanara neinteles:). Daca pe una dintre profesoare o isterizam pentru faptul ca eram “branza buna in burduf de caine”, pana la urma aceasta a facut contestatii pentru mine si s-a batut pentru drepturile mele fara ca eu sa ii fi cerut vreodata acest lucru. Pe doamna de romana din liceu am scos-o afara din clasa la cutremurul care a avut loc cand eram eu in clasa a 10-a.  Apoi am avut o profesoara de romana care mi-a scris pe teza 10+ si mi-a multumit ca “i l-am redat pe Nichita” (n.r. Stanescu).

Vazand-o pe “doamna de romana” de la seminar, mi-am amintit ca ei si colegelor ei le datorez o buna parte din ce fac acum, din drumul pe care l-am urmat in viata. Atat cat m-am priceput, cat mi-a placut sau cat am fost capabil, am invatat si am utilizat limba romana si consider ca acesta este un lucru care mi-a netezit sau mi-a ingreunat drumul in viata.  Femei ca aceasta sunt cu totul speciale, si chiar daca nu conduc Mercedes sau BMW, nu au vila in Monaco si nu fac parada cu lucruri de firma, sunt oameni carora multi dintre noi le datoreaza un simplu multumesc. Poate ca am avut eu “noroc” de profesoare de romana care isi faceau meseria cu pasiune si dedicatie, poate ca mi-a placut mie limba si literatura romana. Poate ca sunt numai amintiri pe care mi le-au trezit cuvintele profesoarei de la seminar.

E “mare lucru” sa faci ceva cu pasiune si cu dedicatie in ziua de astazi…

2 Responses to “Profesoara de limba si literatura romana”

  1. k says:

    Pasiunea si dedicatia sunt oricum lucruri rare… Am apreciat profesorii care au stiut sa ne dea ceva si din sufletul lor nu numai din carte. Dar acestia n-au fost multi… Insa cei care au fost au avut impact cu atat mai mare. 🙂

  2. k says:

    Apoi, drept sa spun, eu nu mă entuziasmam prea mult pentru literatură pentru că la noi în clasă era la modă să ai “comentarii” și “caracterizări” și toate cele necesare la orele de literatură facute de-a gata de către profu meditator. Și nu-mi intra deloc în cap de ce ar trebui să repet ca papagalul ceva scris de altcineva. Până la urmă am scos-o la capăt cumva și din forțele proprii cu toate că exprimarea mea nu se putea ridica la cea a unui prof de meditatii :D…
    De altfel, poate de aia mi-am pastrat obiceiul si plăcerea de a citi pentru ca nu am vrut să înțeleg cele citite prin ochelarii altuia.
    …Ce multe învățăm la școală, fără să ne dăm seama că le-am învățat…

Leave a Reply