Hrana bate viata

Intrebari. Ai vazut cum se fabrica zaharul? Ai vazut care este procesul de crestere a rosiilor de sera din Turcia? Ai vazut cum cresc si traiesc puii din care mancam noi (la KFC si Mc Donald’s)? Ai vazut din ce se fabrica Fornetti? Haide ca nu vreau sa fac o insiruire de intrebari urmate de explicatii si lamentari. Ma gandeam deunazi ca nu de putine ori este bine sa nu stii:D. Adica sa ramai prost in unele domenii. Zilele trecute incercam sa analizez cat de mult m-a afectat regimul comunist. Mental, spiritual, comportamental, etc. Ei bine, cel putin o idee am preluat-o de la sistemul comunist. Aceea de persoana multilateral dezvoltata. Sau cel putin care incearca sa se dezvolte multilateral. Adica mai mult pe laterale. Intelegeti voi…

Incearca sa mergi sa vezi cum se fabrica zaharul. Dupa aceea mai vorbim cu ce o sa iti indulcesti cafeaua sau ceaiul. Daca nu ai vazut cum cresc rosiile in beton, cum sunt hranite prin tuburi si polenizate cu chimicale, atunci cumpara o rosie dovedita de gradina si una de sera din Turcia. Musca alternativ din cele doua si imagineaza-ti ca ambele sunt …rosii. Imagineaza-ti puii care traiesc in cativa cm. patrati. Traiesc ingurgitand apa si hrana “imbunatatita”. Nu se misca, au o banda in fata de pe care mananca si o banda in spate care aduna mizeriile fecale. In functie de dorinta fast-foodului, puilor le cresc mai proeminent pulpele, pieptul, etc. Penele nu au sens pentru ca ingreuneaza procesul de productie. De aceea, aproape ca nu mai cresc.

Peste toate cele explicate mai sus guverneaza profitul economic, marketingul, trendul vietii. Firavele tentative de a ne opune cu manifestari gen slow food, etc, sunt numai tentative hilare de a amana finalul. Majoritatea oamenilor merg in ritmul impus al vietii, al marketingului agresiv si excelent realizat pe bani multi, al suportului media. Nu te poti opune la scara macro celor care produc “ieftin si bun”.

Viata se traieste din ce in ce mai mult cu goluri pline. Inchipuie-ti viata ca o sfera imensa plina cu baloane care se tot umfla. La un moment dat, baloanele se umfla atat de tare si ocupa intreg spatiul sferei, si atunci ai senzatia ca esti implinit, ca iti este bine, esti satul, fericit, ai viata plina de tot ce ti-ai dorit. Baloanele se sparg pe rand pentru ca sunt pline de aer si nu cu ceva solid. Si te trezesti cu sfera aproape goala, avand doar zdrentele baloanelor care pana ieri iti umplusera viata.

In acest trend al vietii, eu apreciez copacul care a mai ramas pe strada mea, rosia stramba de la Giurgiu, porcul fara gripa, faptul ca Urzicenul va castiga campionatul Romaniei la fotbal, ca Barcelona e ultima echipa romantica.

A, si ar mai fi ceva, e 1 iunie, ziua cand poti serba pe cine vrei…

2 Responses to “Hrana bate viata”

  1. Adriana says:

    Intr-adevar s-ar parea ca avand aceasta priveliste in fata, condamnarea la artificial, chimical, aditional, gata semnta si stampilata, bucuria trainica si adevarata este aproape imposibila, iara atunci cand este posibila, e de natura accidentului, si totusi….finalul e frumos, speranta exista, posibilitatea de a alege inca exista si intr-un mod tainic se va simti si materializa si opozitia celor care vor o viata cat mai aproape de firea si firescul lucrurilor.

  2. Mia says:

    Da, deocamdata “generatia bio” este minoritara dar mi se pare ca din ce in ce mai mult capata amploare. Cu mine si cu tine, cu noi toti. Este o chestiune de educatie a unui intreg popor la urma-urmei. Eu am inceput convingandu-mi parintii sa nu planteze porumb tratat pe bucatica lor de pamant. Am continuat prin a-mi cumpara toate legumele din piata, de la tarani. As vrea sa spun ca si carnea tot de la tara o cumpar, dar n-ar fi adevarat. Adevarul este ca de la macelarie cumpar toata carnea. Dar macar o cumpar cu teama intrebadu-ma daca n-o fi infestata cu ceva, o fierb bine si o consum cu zgarcenie – pentru ca am vazut si eu ca si tine cum sunt crescute aceste animale. Transez uneori un pui si mi se rup oasele in mana si mi se strange inima gandindu-ma ce chinuit a fost puiul ala de a devenit atat de fragil. Asta in comparatie cu o gaina de tara pe care o fierbi trei ore.
    Apoi ma gandesc la francezi, la cat sunt ei de nationalisti, la cum prefera sa cumpere cartoful stricat produs in Franta decat pe cel foarte frumos produs in alta tara. Si ma gandesc ca daca ei au putut, de ce n-am putea si noi. De ce n-am putea educa un intreg popor?
    Asa ca ma educ pe mine insami si-mi educ si familia si stiu ca intr-o zi si ei vor educa pe altii. Macar mai este o speranta.

Leave a Reply