Archive for June, 2009

Viteza

Thursday, June 25th, 2009

Treaba cu secolul vitezei o stie toata lumea. Si o aplica. Constient sau nu, fortat de imprejurari sau in mod deliberat, bagam viteza. Unde?…

Circula bancul ce urmeaza pe vremea lui nea’ Ceausescu. Cica se duce unul la piata sa isi cumpere un kg de castraveti. Merge la un taran care vindea tot felul de legume si fructe. ” Cu cat dai kg de castraveti?” intreaba omul. “7 lei” raspunde comerciantul. “Aoleu, ce preturi ai, sa-ti bagi castravetii in cur” striga nervos clientul. “Nu mai e loc, mai am acolo 2 verze, 1 kg de cirese, 1 de caise si o legatura de ceapa” raspunde agitat vanzatorul.

Cu constiinciozitatea cu care omul isi baga in dos legumele si fructele, noi bagam viteza. Constatarea mea este ca locul, momentul, anturajul, nevoile, societatea in esenta sunt cele care genereaza si stimuleaza viteza. Anii de liceu devin ani de initiere in business, de plecat la munca si la servit pe vase de croaziera, cei de facultate sunt ani in care “acumulam experienta” muncim si invatam in paralel. Devenim pregatiti pentru “viata”. De parca viata ar incepe dupa liceu, dupa facultate sau dupa doctorat… Acumulam tot mai mult si mai repede, respiram aer mai imputit si mai toxic, mancam mai prost si mai repede, ne tratam mai des si mai fara succes, dorim sa trecem mai repede peste perioadele in care “nu producem”. Vrem speed, more speed, de la autostrazi si pana la muzica de club, it’s all about speed. Chiar si pastile “speed”.

Putin prea sentimentalist dar actual, filmul “Click” ( Bent Stiller) parca, cel cu telecomanda vietii, reda multe din lucrurile despre care asi putea sa comentez. In esenta fiecare din noi detinem acea telecomanda. Si fiecare din noi a apasat cel putin de cateva ori pe butonul de forward. Sau si-a dorit sa o faca. Cu “Rew” e mai dificil…

Nu doresc sa pun frana in secolul vitezei. Pentru ca la viteza la care ne aflam, daca punem frana si nu avem discuri ceramice, ne vom face praf si pulbere discurile obisnuite de frana. Iar majoritatea dintre noi NU avem discuri ceramice. Si nici nu vom avea vreodata…

Poveste de piscina

Monday, June 22nd, 2009

Cu soarele in propria freza asistam la un  meci ad-hoc de polo. Un fel de polo… Este vorba despre o piscina, doua porti de polo, o minge de polo, o mana de romani din regiunea Moldovei (dupa accent), o mana de germani (nu ma intrebati de accent si de land) si doi arbitrii care erau chiar animatorii de la piscina. S-au impartit ei romani/germani in 2 echipe – ca doar nu era sa joace amestecati… Romanii erau baieti ambitiosi, numa muschi (multi aveau si putin mai multa burtica:), cam pe la 32-33 de ani media de varsta. Germanii – niste pustani filiformi care nu cred ca trecusera de varsta majoratului, media de varsta 16-17 ani.

Incepe meciul… Apa multa, pasa ba, da frate la poarta, schnell, Fritz, s.a.m.d. Germanii erau net dominati fizic si mai ales ca piscina nu era adanca si puteai sa mergi, nu era necesar sa innoti, erau in vadit dezavantaj. Au incasat nemtii vreo 3 goluri pana sa isi dea ei seama ca adversarul nu stie de gluma. La pauza era 6-2 pt romani. Se spune ca pauza este sfetnicul cel bun. Baietii lui Stefan au ras o bere de la all inclusive, au bagat o tigara si au sarit in apa sa nimiceasca armata germana. Copii germani au iesit pe marginea piscinei si au facut un cerc in care au discutat destul de linistit, uneori mai aprins. Au intrat razand in apa, stropindu-se si vociferand sa atraga atentia fetelor de pe margine.

A inceput repriza finala… Se pare ca nemtii au facut oarece strategie, pentru ca meciul s-a terminat 10-8 pentru ei. Umflati de bere, sigur pe ei, plaiesii au iesit din bazin certandu-se intre ei. Amuzant a fost ca solicitau inca o repriza, “sa le arate ei pustilor cum sta treaba de fapt”. Nu contau regulile expuse la inceput, se solicita o ordonanta de urgenta si “ii rezolvau ei pe aia mici”…. Din nefericire pentru ei, organizatorii au fost fermi iar meciul s-a incheiat cu victoria pustilor germani care au iesit chiuind si abia acum indreptandu-se catre berea all inclusive.  

Eram cu totii in concediu, miscarea si amuzamentul a contat. Da’ tot nu m-am abtinut sa ii intreb pe ai mei concetateni, de ce nu si-au dat jos lanturile alea groase de la gat?. Eu sunt convins ca ele sunt singurele vinovate pentru pierderea “meciului”…

Contracandidatul

Tuesday, June 2nd, 2009

Ce va propun sa vedeti s-a intamplat acum cateva saptamani. Priviti intai si apoi daca aveti rabdare si interes, cititi si care este parerea mea…

Bun, asa arata contracandidatul la presedentie. L-am cunoscut pe Crin Antonescu cu ceva timp in urma, pe vremea cand era ministrul tineretului si sportului. Nu s-a schimbat mult de atunci. Desi, la cata politica damboviteana a prestat, ma asteptam la mult mai mult. Limbajul nonverbal din clip, stangacia exprimarii in limba romana si cel mai important atitudinea pe care o are, din punctul meu de vedere lasa foarte mult de dorit. Nu ma intereseaza nici de cum vorbeste in limba engleza, nici cum vorbeste franceza. Eu vad un om fara atitudine adecvata in fata unui dulau de presa. Nu vad sa se foloseasca de diplomatie (din punctul meu de vedere era cea mai recomandata atitudine) pentru a iesi din situatia penibila, nu vad spontaneitate, nu vad nici macar o presupusa “aroganta” sau siguranta de sine pe care o are un parlamentar, asta ca sa nu vorbim de un sef de stat. Vad un om care este obisnuit cu impunerea unor idei (ma gandesc aici la Dinu Patriciu), o persoana care deocamdata joaca in liga de pustani. Nu are stil, este inca prea emotiv, nu stie sa improvizeze, lipsa de diplomatie. Se vede lipsa unei situatii financiare proprii solide. Vremea presedintilor saraci si cinstiti este cam apusa din punctul meu de vedere… Nu poti sa rezisti intr-un asemenea post daca nu ai popularitate si nu impui respect . Iar respectul nu se impune facand declaratii si citind discursuri. Nu se impune daca ai o freza cool si un fizic placut. Cat despre popularitate…ceva se intampla din moment ce Crin Antonescu este promovat atent pe toate posturile TV si nu numai…

A nu se considera ca fac campanie cuiva:). Este doar o parere personala. Oricum, presedintele Romaniei va fi ales cu atentie:D. Votul romanilor va fi doar o consfintire a unei decizii luate anterior. Este tot o parere personala…

Hrana bate viata

Monday, June 1st, 2009

Intrebari. Ai vazut cum se fabrica zaharul? Ai vazut care este procesul de crestere a rosiilor de sera din Turcia? Ai vazut cum cresc si traiesc puii din care mancam noi (la KFC si Mc Donald’s)? Ai vazut din ce se fabrica Fornetti? Haide ca nu vreau sa fac o insiruire de intrebari urmate de explicatii si lamentari. Ma gandeam deunazi ca nu de putine ori este bine sa nu stii:D. Adica sa ramai prost in unele domenii. Zilele trecute incercam sa analizez cat de mult m-a afectat regimul comunist. Mental, spiritual, comportamental, etc. Ei bine, cel putin o idee am preluat-o de la sistemul comunist. Aceea de persoana multilateral dezvoltata. Sau cel putin care incearca sa se dezvolte multilateral. Adica mai mult pe laterale. Intelegeti voi…

Incearca sa mergi sa vezi cum se fabrica zaharul. Dupa aceea mai vorbim cu ce o sa iti indulcesti cafeaua sau ceaiul. Daca nu ai vazut cum cresc rosiile in beton, cum sunt hranite prin tuburi si polenizate cu chimicale, atunci cumpara o rosie dovedita de gradina si una de sera din Turcia. Musca alternativ din cele doua si imagineaza-ti ca ambele sunt …rosii. Imagineaza-ti puii care traiesc in cativa cm. patrati. Traiesc ingurgitand apa si hrana “imbunatatita”. Nu se misca, au o banda in fata de pe care mananca si o banda in spate care aduna mizeriile fecale. In functie de dorinta fast-foodului, puilor le cresc mai proeminent pulpele, pieptul, etc. Penele nu au sens pentru ca ingreuneaza procesul de productie. De aceea, aproape ca nu mai cresc.

Peste toate cele explicate mai sus guverneaza profitul economic, marketingul, trendul vietii. Firavele tentative de a ne opune cu manifestari gen slow food, etc, sunt numai tentative hilare de a amana finalul. Majoritatea oamenilor merg in ritmul impus al vietii, al marketingului agresiv si excelent realizat pe bani multi, al suportului media. Nu te poti opune la scara macro celor care produc “ieftin si bun”.

Viata se traieste din ce in ce mai mult cu goluri pline. Inchipuie-ti viata ca o sfera imensa plina cu baloane care se tot umfla. La un moment dat, baloanele se umfla atat de tare si ocupa intreg spatiul sferei, si atunci ai senzatia ca esti implinit, ca iti este bine, esti satul, fericit, ai viata plina de tot ce ti-ai dorit. Baloanele se sparg pe rand pentru ca sunt pline de aer si nu cu ceva solid. Si te trezesti cu sfera aproape goala, avand doar zdrentele baloanelor care pana ieri iti umplusera viata.

In acest trend al vietii, eu apreciez copacul care a mai ramas pe strada mea, rosia stramba de la Giurgiu, porcul fara gripa, faptul ca Urzicenul va castiga campionatul Romaniei la fotbal, ca Barcelona e ultima echipa romantica.

A, si ar mai fi ceva, e 1 iunie, ziua cand poti serba pe cine vrei…