Dorian Lungu

Treaba cu secolul vitezei o stie toata lumea. Si o aplica. Constient sau nu, fortat de imprejurari sau in mod deliberat, bagam viteza. Unde?…

Circula bancul ce urmeaza pe vremea lui nea’ Ceausescu. Cica se duce unul la piata sa isi cumpere un kg de castraveti. Merge la un taran care vindea tot felul de legume si fructe. ” Cu cat dai kg de castraveti?” intreaba omul. “7 lei” raspunde comerciantul. “Aoleu, ce preturi ai, sa-ti bagi castravetii in cur” striga nervos clientul. “Nu mai e loc, mai am acolo 2 verze, 1 kg de cirese, 1 de caise si o legatura de ceapa” raspunde agitat vanzatorul.

Cu constiinciozitatea cu care omul isi baga in dos legumele si fructele, noi bagam viteza. Constatarea mea este ca locul, momentul, anturajul, nevoile, societatea in esenta sunt cele care genereaza si stimuleaza viteza. Anii de liceu devin ani de initiere in business, de plecat la munca si la servit pe vase de croaziera, cei de facultate sunt ani in care “acumulam experienta” muncim si invatam in paralel. Devenim pregatiti pentru “viata”. De parca viata ar incepe dupa liceu, dupa facultate sau dupa doctorat… Acumulam tot mai mult si mai repede, respiram aer mai imputit si mai toxic, mancam mai prost si mai repede, ne tratam mai des si mai fara succes, dorim sa trecem mai repede peste perioadele in care “nu producem”. Vrem speed, more speed, de la autostrazi si pana la muzica de club, it’s all about speed. Chiar si pastile “speed”.

Putin prea sentimentalist dar actual, filmul “Click” ( Bent Stiller) parca, cel cu telecomanda vietii, reda multe din lucrurile despre care asi putea sa comentez. In esenta fiecare din noi detinem acea telecomanda. Si fiecare din noi a apasat cel putin de cateva ori pe butonul de forward. Sau si-a dorit sa o faca. Cu “Rew” e mai dificil…

Nu doresc sa pun frana in secolul vitezei. Pentru ca la viteza la care ne aflam, daca punem frana si nu avem discuri ceramice, ne vom face praf si pulbere discurile obisnuite de frana. Iar majoritatea dintre noi NU avem discuri ceramice. Si nici nu vom avea vreodata…

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=fcokoGjTpCQ&feature=related[/youtube]

Intrebari. Ai vazut cum se fabrica zaharul? Ai vazut care este procesul de crestere a rosiilor de sera din Turcia? Ai vazut cum cresc si traiesc puii din care mancam noi (la KFC si Mc Donald’s)? Ai vazut din ce se fabrica Fornetti? Haide ca nu vreau sa fac o insiruire de intrebari urmate de explicatii si lamentari. Ma gandeam deunazi ca nu de putine ori este bine sa nu stii:D. Adica sa ramai prost in unele domenii. Zilele trecute incercam sa analizez cat de mult m-a afectat regimul comunist. Mental, spiritual, comportamental, etc. Ei bine, cel putin o idee am preluat-o de la sistemul comunist. Aceea de persoana multilateral dezvoltata. Sau cel putin care incearca sa se dezvolte multilateral. Adica mai mult pe laterale. Intelegeti voi…

Incearca sa mergi sa vezi cum se fabrica zaharul. Dupa aceea mai vorbim cu ce o sa iti indulcesti cafeaua sau ceaiul. Daca nu ai vazut cum cresc rosiile in beton, cum sunt hranite prin tuburi si polenizate cu chimicale, atunci cumpara o rosie dovedita de gradina si una de sera din Turcia. Musca alternativ din cele doua si imagineaza-ti ca ambele sunt …rosii. Imagineaza-ti puii care traiesc in cativa cm. patrati. Traiesc ingurgitand apa si hrana “imbunatatita”. Nu se misca, au o banda in fata de pe care mananca si o banda in spate care aduna mizeriile fecale. In functie de dorinta fast-foodului, puilor le cresc mai proeminent pulpele, pieptul, etc. Penele nu au sens pentru ca ingreuneaza procesul de productie. De aceea, aproape ca nu mai cresc.

Peste toate cele explicate mai sus guverneaza profitul economic, marketingul, trendul vietii. Firavele tentative de a ne opune cu manifestari gen slow food, etc, sunt numai tentative hilare de a amana finalul. Majoritatea oamenilor merg in ritmul impus al vietii, al marketingului agresiv si excelent realizat pe bani multi, al suportului media. Nu te poti opune la scara macro celor care produc “ieftin si bun”.

Viata se traieste din ce in ce mai mult cu goluri pline. Inchipuie-ti viata ca o sfera imensa plina cu baloane care se tot umfla. La un moment dat, baloanele se umfla atat de tare si ocupa intreg spatiul sferei, si atunci ai senzatia ca esti implinit, ca iti este bine, esti satul, fericit, ai viata plina de tot ce ti-ai dorit. Baloanele se sparg pe rand pentru ca sunt pline de aer si nu cu ceva solid. Si te trezesti cu sfera aproape goala, avand doar zdrentele baloanelor care pana ieri iti umplusera viata.

In acest trend al vietii, eu apreciez copacul care a mai ramas pe strada mea, rosia stramba de la Giurgiu, porcul fara gripa, faptul ca Urzicenul va castiga campionatul Romaniei la fotbal, ca Barcelona e ultima echipa romantica.

A, si ar mai fi ceva, e 1 iunie, ziua cand poti serba pe cine vrei…