Taranul

Intr-un avant frate cu primavara, zilele trecute cautam sa cumpar rosii, ardei, mere, etc. Din cele adevarate, care “se strica” dupa cateva zile. Din cele care nu arata ca in reviste. Din cele care au gust, cu putin pamant pe ele, nelustruite si fara abtibilduri individuale. Actiunea in sine a fost un eveniment monden, pentru ca este ceva timp de cand nu am mai fost la piata…

Si plimbandu-ma eu asa printre tarabele din piata, in primul rand ma uitam dupa tarani si tarance. Judecata mea firava imi spune ca daca vezi taranul sau taranca in calitate de vanzator, cresc sansele de a NU receptiona cartofi din Egipt, mere din Spania, Rosii din Turcia, etc. Si uite asa mi-am adus aminte de “Atlasul de Mitocanie Urbana”. Ce doreste acest “atlas” puteti sa vedeti si voi in cazul in care nu stiti. http://www.youtube.com/watch?v=Bu2w3ggzX18&eurl=http%3A%2F%2Fcocalari.com%2F&feature=player_embedded

Atlasul incepe cu categorisirea “taranului de mall” – Mallus Homo Retardus. Lasand la o parte definitia cuvantului “taran” – vezi DEX, deteriorarea notiunii de taran este aidoma cu deteriorarea calitatii merelor, a cartofilor sau a cepei. Eu am crescut stiind ca taranii sunt oameni modesti, poate mirosind a ceapa si a branza, diferiti de noi “orasenii” pentru ca nu sunt atat de “civilizati” si nu o “duc atat de bine”. Am crescut respectand taranii, admirandu-i pentru puterea lor de munca si sacrificiul de care dau dovada de foarte multe ori. I-am vazut plangand si implorand ploaia atunci cand aceasta intarzia sa vina iar soarele le parjolea recolta. I-am vazut traind viata lor simpla si mizerabila de multe ori. Si nu spun toate aceste lucruri citand din “Ion”. Chiar le-am vazut si le-am trait…

Dar stiti ce? Am crescut mancand rosii cu gust, mere care ma fac si acum sa salivez, cartofi pe care ii spargeam cu pumnul si mamaliga pe care o taiam cu sfoara. Poate ca sunt putin nostalgic si poate ca ma gandesc la papilele mele gustative care duc dorul unor fructe si legume  gustoase si nespectaculoase. Poate ca nu sunt de acord cu faptul ca taranii au progresat si ca s-au “modernizat”.  

Lasati taranii asa cum sunt, lasati macar imaginea pe care o am eu despre ei. Nu o murdariti in jegul de mall si in tocatorul de publicitate ieftina si stupida. Vreau sa mai mananc un mar gustos si sa mai aud o poveste la gura sobei, nu in bataia aerului conditionat.

3 Responses to “Taranul”

  1. eu... says:

    CORECT! CORECT! CORECT!

    P.S. La vara am rosii, mere, castraveti, cartofi, ceapa, salata verde….negociem? :)) Apropo..saptamana acesta sap brazdele!

  2. k says:

    Imediat dupa revolutie plecasera niste profesori de la noi de la scoala si venisera altii noi, si unul dintre cei care venisera avea propria teorie despre diferenta dintre un “taran” si un “toparlan” si ne-o impartasea si noua copiilor cu mult entuziasm. Era unul dintre profesorii care pe langa materia pe care ne-o preda, a facut cu noi si multa educatie “civica” ca sa zic asa…
    “Toparlan” era notiunea cu care desemnea el adunatura de specimene care se regasesc in “Atlasul de mitocanie urbana” 🙂 … si ii numea “toparlani” tocmai in ideea de a-i diferentia de “tarani”, pentru care toata stima de altfel.
    Ma intreb oare ce-o mai fi gandind si spunand acest domn profesor acuma, dupa 20 de ani…

  3. Maria says:

    Scrii din ce in ce mai bine. 🙂

Leave a Reply