Archive for April, 2009

Miza circului

Tuesday, April 7th, 2009

Cred ca am fost de 2 ori la circ. Copil fiind, parintii m-au dus sa vad elefantii, clovnii, leii si dresorii. Prima data cand am fost prezent la circ, imi aduc aminte vag de faptul ca nu am fost foarte entuziasmat. Probabil pentru a se convinge parintii de afinitatea mea fata de circ, am fost si a doua oara. Am facut scandal ca oamenii chinuie animalele si nu am fost deloc impresionat de mascaricii de acolo.

Care este de fapt scopul circului? Sa destinda lumea, sa faca copii sa rada, sa ofere putina adrenalina, una peste alta un loc in care sa iti petreci timpul conectat la  ce se intampla acolo si sa nu te gandesti ca ai platit pentru asta, ca trebuie sa cureti zarzavatul cand te intorci acasa si ca la munca te asteapta un vraf de dosare.

Privind peste ani, ma uit amuzat, intrigat, uneori stupefiat la ce se petrece in marele Circ Romanesc. Facand o paralela, avem si clovni, si animale, si dresori, chiar si cine sa vorbeasca cu publicul si sa il manipuleze, cineva care sa filmeze, si mai ales, avem legi.  (si la circ erau scrise regulile de comportament) Scandalul din jurul arestarii lui Becali are atatea conotatii si implicatii incat discutiile vor continua la nesfarsit. Principiul este unul foarte simplu. Intr-o retea bogata, sunt implicati oameni influenti, putere si multi bani. Daca ati crapat un lemn cu securea, ati vazut ca el se crapa dupa fibra, in lungul fibrei, niciodata in latul ei. Crapatura se poticneste in noduri si le ocoleste in cele din urma. Cam asa este si cu arestarea lui Becali. Nu insist pe cazul in sine, fiecare este liber sa creada ce si cum vrea in functie de ce si cum stie.

Un singur lucru este esential in opinia mea. Indiferent de discutii, de motiv, de implicatii, de stanga sau de dreapta, miza acestui circ este una singura: alegerile prezidentiale. Restul e carne de tun si parfum de circ…

Taranul

Monday, April 6th, 2009

Intr-un avant frate cu primavara, zilele trecute cautam sa cumpar rosii, ardei, mere, etc. Din cele adevarate, care “se strica” dupa cateva zile. Din cele care nu arata ca in reviste. Din cele care au gust, cu putin pamant pe ele, nelustruite si fara abtibilduri individuale. Actiunea in sine a fost un eveniment monden, pentru ca este ceva timp de cand nu am mai fost la piata…

Si plimbandu-ma eu asa printre tarabele din piata, in primul rand ma uitam dupa tarani si tarance. Judecata mea firava imi spune ca daca vezi taranul sau taranca in calitate de vanzator, cresc sansele de a NU receptiona cartofi din Egipt, mere din Spania, Rosii din Turcia, etc. Si uite asa mi-am adus aminte de “Atlasul de Mitocanie Urbana”. Ce doreste acest “atlas” puteti sa vedeti si voi in cazul in care nu stiti. http://www.youtube.com/watch?v=Bu2w3ggzX18&eurl=http%3A%2F%2Fcocalari.com%2F&feature=player_embedded

Atlasul incepe cu categorisirea “taranului de mall” – Mallus Homo Retardus. Lasand la o parte definitia cuvantului “taran” – vezi DEX, deteriorarea notiunii de taran este aidoma cu deteriorarea calitatii merelor, a cartofilor sau a cepei. Eu am crescut stiind ca taranii sunt oameni modesti, poate mirosind a ceapa si a branza, diferiti de noi “orasenii” pentru ca nu sunt atat de “civilizati” si nu o “duc atat de bine”. Am crescut respectand taranii, admirandu-i pentru puterea lor de munca si sacrificiul de care dau dovada de foarte multe ori. I-am vazut plangand si implorand ploaia atunci cand aceasta intarzia sa vina iar soarele le parjolea recolta. I-am vazut traind viata lor simpla si mizerabila de multe ori. Si nu spun toate aceste lucruri citand din “Ion”. Chiar le-am vazut si le-am trait…

Dar stiti ce? Am crescut mancand rosii cu gust, mere care ma fac si acum sa salivez, cartofi pe care ii spargeam cu pumnul si mamaliga pe care o taiam cu sfoara. Poate ca sunt putin nostalgic si poate ca ma gandesc la papilele mele gustative care duc dorul unor fructe si legume  gustoase si nespectaculoase. Poate ca nu sunt de acord cu faptul ca taranii au progresat si ca s-au “modernizat”.  

Lasati taranii asa cum sunt, lasati macar imaginea pe care o am eu despre ei. Nu o murdariti in jegul de mall si in tocatorul de publicitate ieftina si stupida. Vreau sa mai mananc un mar gustos si sa mai aud o poveste la gura sobei, nu in bataia aerului conditionat.

Pentru “comentatori”

Wednesday, April 1st, 2009

Azi e zi de comentarii. Ale mele, pentru voi, cei care dintr-un motiv sau altul cititi www.dorianlungu.ro . Vreau sa stiti ca sunt egoist, in sensul ca ceea ce scriu, scriu pentru mine. Scriu ca sa nu uit ce gandeam la un anumit moment sau la o anumita varsta. Scriu ca sa vad cum ma schimb si cum se schimba lumea din jurul meu. Scriu ca sa apreciez valorile, scriu pentru ca imi face placere. Scriu pentru ca am invatat sa fac acest lucru la gradinita si in clasele primare.

Pentru mine scrisul reprezinta o modalitate de a nu uita de unde am plecat si unde doresc sa ajung. Nu am absolut nici o pretentie competitiva cu altcineva si nu ma intereseaza cate de “tare” sunt fata de alti bloggeri. Nu sunt un blogger si imi place ca vine primavara.

Apreciez comentariile voastre pentru ca ele sunt o dovada a unui proces bidirectional de cunoastere si invatare. Dupa logica si intuitia mea, acest proces este normal pe intreg parcursul vietii, desi societatea a ierarhizat lucrurile putin altfel decat gandesc eu. Asta nu inseamna ca ma simt un exclus al societatii, dimpotriva:D.

@Eu si Brunette – DA, eu am schimbat pamantul la flori, fara manusi si fara alte ustensile. In principiu am utilizat mainile, picioarele si partial capul (continutul)

@Maria Magdalena – la noi in firma este bine;  se lucreaza, se bea bere si se mananca pizza, se fumeaza numai afara, se rade destul de des, se joaca fotbal, avem un caine care sare si ne murdareste, iar uneori eu fac pe gradinarul iar colegii mei mimeaza cuvantul “scelerat”. Ultima parte chiar este de vazut:D.

@k – excelent exemplul cu felicitarea si cu timbrul. Deja m-am gandit care planta sa o dau mai departe:)

@Aristotel – buna ideea cu planta, daca iti iei una, o sa fiti numar par:D. Cunoasterea este esentiala, insa stimularea propriei gandiri este cea primordiala. Tot un creier, tot o intuitie au facut ca sa existe legi, leme, axiome, definitii…

@Raluca – Am permis. De conducere:D

@Mia – Mult bun simt. Poate prea mult…

@Alex – Intuiesc ca citesti destul de mult. “Filtrele” vor fi din ce in ce mai fine, pe parcurs ce experienta de viata va fi mai bogata. Cel putin asta am observat la subsemnatul…

@Reka – Ca sa ajungi la un intreg iti trebuie multe puncte pe care sa le conectezi. Cu cat sunt mai multe puncte, cu atat mai complicat este modul de gandire, si cu atat mai simpla va fi solutia.

@Sixsense – Puteai sa mai plusezi, mai sunt vreo 2 simturi:)

@SoaredeMai – Stii aia cu “ursulet de catifea ce se da nu se mai ia?” Asa e si cu constiinta…

@wishyoufly – Cu ceva timp in urma am “transfromat” una din vorbele romanesti de duh care spunea ca “orice sut in fund este un pas inainte” Am schimbat putin si am spus ca “orice sut in fund iti da aripi sa zbori exact cat ai fi facut un pas inainte. Mare atentie sa nu iei prea multe suturi ca risti sa ramai permanent in aer”…

@Corina -S i munca te va innobila..:)

@Ali – Echilibrul este cel pe care il cautam zilnic. Fiecare il gaseste in ceva, chiar daca nu este constient de acest lucru.

Numai de bine. Voua.