Archive for April, 2009

Gripa si porcul

Wednesday, April 29th, 2009

Daca in naivitatea mea am crezut ca boala vacii nebune a fost un caz produs de cine stie ce mutatie genetica, la aparitia gripei aviare am inceput sa consider ca nu este chiar asa. Pai daca s-a imbolnavit vaca pe plan mondial, de ce sa nu ar avea o problema si gaina, respectiv puiul. Si uite asa, treptat au disparut micile cuiburi de gaini si vacile razlete. Sau cel putin s-au imputinat. Ordine si disciplina! Sa fie totul sub control, nu este normal ca micii crescatori sa submineze economia supermarketurilor si a multinationalelor.

Dupa “disparitia” gripei aviare, am avut gura aurita:D, si am spus ca va urma criza porcului. Ei bine, am fost pe aproape pentru ca nu se numeste chiar asa, ii spune gripa porcina, sau ceva asemanator. Si sa vezi minune.. unde a aparut? Pai.. logic, daca gripa aviara s-a instaurat in China,  cea porcina era normal sa apara in Mexic… Judecati si voi si vedeti de ce:). Al naibii gripele astea, apar exact acolo unde lovesc mai tare si unde nu ii doare pe cei care conduc lumea. Lasand toate acestea mai la dreapta, lucrul cel mai ciudat este ca nu se descopera un vaccin care sa contracareze aceste lucruri. In schimb, daca va uitati, actiunile companiilor farmaceutice cunosc un avant in plina criza.

Sunt greu de lamurit ca si gripa provenita de la Dl porc este un caz pur natural, aparut din inaltul cerului. Adica sa cred eu ca cu toate mutatiile genetice pe care multi dintre noi nici nu le banuiesc, apar la intervale regulate epidemii de gripa si boli incontrolabile. Si culmea, apar la vaca, pui si porc. Adica la…hrana.

Uite ca pot prognoza ca NU vom avea gripa ramelor sau a furnicilor, a curcanului (ca e thanksgivingul), a soarecelui sau a cainilor, dar atentie la gandacul de colorado (pentru ca de aia mananaca mexicanii porumb american modificat genetic).

Eu ma gandeam ca nu ar fi rea o gripa a pestelui de apa dulce sau oceanic si eventual a caprelor made in France and Portugal. Sau cel putin asa ar fi “normal”…

Bunul simt in teorie

Monday, April 27th, 2009

Citeam undeva, ca o teorie este un lucru de bun simt caruia cineva i-a consacrat toata viata ca sa il descopere. Mi-a placut in mod deosebit abordarea. De multe ori, atunci cand auzim o teorie bine conceputa, exclamam “…pai asta e un lucru de bun simt, e un lucru normal”. Teoriile bune sunt lucruri de bun simt, iar testul cel mai bun pentru a vedea cat de folositoare este o teorie, este daca se potriveste cu realitatea, asa cum o percepm fiecare in parte.

Viceversa insa… un lucru de bun simt poate fi orice mai putin o teorie credibila nu. Deseori tindem sa generalizam ceva bazat pe cateva experiente si constatari. Superstitiile, opiniile cuiva, relatari incomplete, etc, sunt numai cateva exemple in acest sens.

Este esential ca atunci cand vrem sa ne bazam pe bunul simt, sa vedem daca se verifica in realitate. Verificam ceva inainte de a emite o teorie? Ei bine, de multe ori nu o facem si eroarea apare instantaneu. Uneori credem ca o facem, si de fapt numai simulam acest lucru. De cele mai multe ori insa, credem ca avem o teorie, si de fapt avem eventual un lucru de bun simt, pe care noi incercam sa il avansam sau sa il impunem ca si teorie.

Este daca vreti, un indemn la a citi, a invata, a prelua citate si teorii celebre, dar nu in detrimentul judecatii personale. Mintea noastra se hraneste si se dezvolta atunci cand “o pui la treaba”, nu atunci cand citesti ceva si redai apoi, inchipuindu-ti ca asa devii mai cult, mai fericit si mai destept…

Los Colorados

Friday, April 24th, 2009

Ca tot incepe weekendul, va recomand o formatie si doua melodii pe masura…

Impozitul forfecar

Friday, April 24th, 2009

Ducem lipsa de orice, mai putin de strategii cretine. Ultima mostra: impozitul forfetar. Eu o sa il denumesc forfecar pentru ca asta o sa faca, o sa taie putin unde trebuie si imens unde nu trebuie.

Pentru cine nu stie cu ce se mananca acest impozit, iata un link: http://www.euroavocatura.ro/stiri/2255/

Un laureat al premiului Nobel (Robert Lucas) spunea acum aproape 20 de ani ca este optim sa impozitezi capitalul cu cota ZERO. Astfel, apar o serie de beneficii imediate la nivel economic: cresterea masiva a investitiilor, a consumului, etc. In situatie de criza, materia cenusie gaunoasa guvernanta – made in romania, a gasit de cuviinta sa introduca acest impozit. Asta in acelasi moment in care altii tocmai l-au scos:D.

Efectele au inceput sa apara. Sunt extrem de “pozitive”. Daca aveti treaba sau nu la Registrul Comertului, ar fi bine sa mergeti sa vedeti cum sta treaba acolo. In 5 minute va lamuriti. Cozi interminabile, mii de firme care se inchid zilnic. De acord, unele nu au activitate, dar nu vad de ce trebuie inchise din moment ce nu deranjeaza pe nimeni… Sunt insa zeci de mii de firme care se vor inchide si vor provoca cu siguranta o scadere a incasarilor bugetare si evident, a TVA-ului. Firme micro, in care erau angajati tatal si eventual fiul, firme care aveau o taraba in piata cu un angajat la salariu minim, firme de colt de strada care plateau un minim la buget si invarteau putini bani dar si ceva TVA, toate acestea vor fi foarte curand de domeniul trecutului. Normal ca activitatea acelorasi oameni va continua “la negru”. Pentru multi dintre acestia, 1000 de euro erau banii cu care traiau intre 3 si 6 luni de zile.

De ce s-a luat insa aceasta masura?…  Raspunsul meu este ca cineva a dorit sa arate ca “se poate”. Ca o sa arate el ce si cum, ca strange bani la buget, asta repede si fara discutii. Ca face ordine. Ca “se descurca” in situatii de criza. Acest cineva este atat de inept incat uita, sau nu stie ca daca vrei sa ajungi la linia de sosire, in nici un caz nu iti impusti motorul masinii cu care te deplasezi. (IMM-urile in cazul nostru).

Daca pe termen imediat se va lauda ca a realizat “ceva”, pe termen scurt, mediu, ca sa nu mai vorbim de lung, masura este una falimentara, gandita unineuronal, intr-un moment de beatitudine cotemplativa in fata oglinzii…

I like the criza

Thursday, April 23rd, 2009

A inceput sa imi placa criza. Asta economica, nu ma refer la altceva, pentru ca nu este cazul:). Nu pot sa nu vad ca sunt multe probleme economice si sociale, iar de aici sunt generate multe altele. Dar….

Vad mult mai multa cumpatare. “Schemele”, “fitele”, sunt mult reduse. Se renegociaza parteneriate. Incep sa apara preturile cinstite. Esti intampinat mult mai des cu zambetul pe buze, fie la magazine, fie in restaurante. Gasesc mai usor loc de parcare in oras. Se acorda mai mare atentie detaliilor, lucrului bine facut. Parca incepe sa se puna accent pe calitate. Pe corectitudine. Ok, sa nu exagerez acum… sunt numai semnale, nu vorbesc de o stare generalizata. Dar…

Se spune ca nu mai sunt bani si lumea “alearga” dupa ei. In esenta asa este, dar rezultatul acestui lucru ar fi faptul ca lucrurile se rearanjeaza. La nivel mic si mediu, pentru ca de cel mare… am vorbit acum ceva vreme. Ok, o sa spuneti ca sunt “balanta” si ca imi place echilibrul. Da, asa este, imi place sa vad decenta si masura in lucrurile materiale.

Avem insa posibilitati nelimitate in ce le priveste pe cele mai putin materiale. Avem posibilitati nelimitate in ceea ce ne priveste pe noi.

Si asta imi place al naibii de mult…

SMS TV

Tuesday, April 21st, 2009

Aproape ca tot omul crestin detinator de telefon mobil, am receptionat si eu sms-uri cu ocazia Sarbatorilor Pascale. Le multumesc celor care le-au trimis. Nu vreau sa dezbat acum pro si contra sms-uri in anumite ocazii. Majoritatea prefera sa scrie un text, altii sa il copieze de pe net, seteaza un grup si “send all”. Misiune realizata. Mesajele sunt expediate iar destinatarii au diferite trairi: se bucura, se distreaza, sunt indiferenti, se enerveaza, etc. Mesajele trimise individual se simt, sunt altfel.

Dupa cum spuneam, am primit ceva mesaje zilele trecute… De dimineata, citindu-le pe ultimele primite am ramas destul de contrariat.

Urmeaza o paranteza…

Stiti ca la TV se cauta “ratingul”. Uneori cu orice pret. Fara sa intru in detalii, ratingul este generat de cele mai multe ori de emisiuni indoielnice. De senzational, de spectacol ieftin si de personaje dubioase. Nu o sa vedeti rating nici macar la piciorul broastei pe “National Geografic”, nici pe “Animal Planet” si nici la emisiuni de cultura economica sau civica. Normal sau nu, pozitiv sau negativ, cu siguranta voi aborda acest subiect cat de curand.

Inchid paranteza

Poate pentru ca este si destul de scurt, din multele sms-uri primite am retinut si unul care cu siguranta a facut si va mai face “rating”. El spunea cam asa:

“Ce face un cal pe o plantatie de canabis?”       Raspuns:     “Paste fericit”….

Sindromul primaverii

Tuesday, April 14th, 2009

De cateva zile imi vine sa ma tot duc.

Cu vreo 15 ani in urma…, sa cobor in Halta Costinesti dintr-un tren ticsit de studenti. Sa fie dimineata, neaparat dimineata. Dimineata este cel mai frumos moment al zilei. De la rasaritul soarelui si pana pe la ora 9… Sa miroasa a roua si sa fie liniste. Sa vezi chipuri adormite si sa iti intre racoarea putin in oase. Sa zambesti si sa iti salti rucsacul in spate. Sa treci pe langa casute de lemn si beton si sa auzi in surdina o melodie cantata de Vama Veche. Impreuna cu o mana de prieteni sa te duci si sa te asezi pe plaja aproape goala. Sa simti mirosul trotuarului proaspat spalat, sa auzi zdranganitul celor care aprovizioneaza cascaravetele cu suc, iaurt, placinte. Sa vezi 2-3 caini vagabonzi cersind o bucata de pizza uitata pe terasa de la Radio Vacanta. Sa iti inghete picioarele in nisipul de la malul marii, sa compui imagini fara a le reda in cuvinte. Sa scoti un mar din buzunar si sa il imparti cu cel de langa tine. Sa mananci samburii iar aroma acestora sa iti umple cerul gurii. Sa te gandesti ca te asteapta o vacanta alaturi de prieteni si de toate lucrurile frumoase din jurul tau.

Paturile inghesuite si aerul conditionat de deschiderea concomitenta a geamului si a usii sunt tot ce imi doresc. Mancarea de la “impinge tava” rivalizeaza cu cea de la mama de acasa. Miroase a porumb fiert, a pizza ieftina, a nectar bulgaresc si a scrumbii prajite. Gogosile din colt si un borcan de gem uitat de timp sunt sursa de energie pentru o zi intreaga. O minge de fotbal sau de volei, un tricou sifonat si un slip, berea de tip posirca de la dozator, 5 prieteni… si a mai trecut o zi.

Daca nu stiti despre ce vorbesc, nu va faceti probleme… nu o sa stiti niciodata…

Himself

Monday, April 13th, 2009

Am cunoscut un om care la aproape 80 de ani avea sufletul unuia de 8 ani. Stiu ce se spune despre batrani, ca dau in mintea copiilor. Daca va uitati in jur, o sa vedeti oameni care imbatranesc frumos, cu zambetul pe buze, cu o vorba buna tot timpul, care doresc sa iti spuna cat mai multe din viata lor. De cele mei multe ori nu ii ascultam serios. Ii tratam cu respect si atat. Ulterior, ne dam seama ca au avut dreptate. Ca nu au imbatranit… degeaba. Sunt batrani care la 80 de ani au mintea mai limpede ca multi dintre noi. Ei simt inainte sa se intample, vad inainte sa apara.

Eu am avut privilegiul de a cunoaste cativa astfel de oameni. Unul din ei a uitat sa imi spuna “good bye”. Galez de origine, a ales sa isi traiasca ultimii ani in Brasov. Daca nu stiti care este spiritul galez probabil ca nu stiti ce pierdeti…

A fost cel mai vesel si simpatic mos pe care l-am cunoscut. Mi-a deschis ochii intr-un moment  in care nu a reusit nimeni sa faca acest lucru. Vreau sa il asigur ca voi tine cont cu siguranta de ceea ce mi-a spus.

Aceasta era melodia lui preferata, si niciodata nu m-a mirat de ce…

http://www.youtube.com/watch?v=c5IIXeR5OUI

Star Trekul din tine

Friday, April 10th, 2009

Cu ani in urma, au inceput expeditiile pe luna si in spatiu. Tot cam in acele vremuri, NASA a realizat ca departe, in spatiu, oamenii trebuie sa functioneze impecabil, sa fie o echipa in cele mai mici detalii. Oamenii trebuie sa se completeze reciproc, fara insa a provoca dispute generatoare de conflicte majore.

Cu cativa ani mai devreme (prin 1966) de prima expeditie pe luna (1969), in mod intamplator sau nu, a aparut serialul Star Trek. Treptat, serialul a adus in prim plan o echipa formata din personaje care la prima vedere nu inspira foarte multe. La o privire mai atenta, vom vedea ca personajele principale ale serialului reprezinta de fapt cele 5 tipuri de comportamente de baza ale omului contemporan.

Comandantul Ryker este tipul “grabeste-te”, cel motivat, care este organizat, face totul repede si este energizant pentru cei din jur, Data este tipul “fii perfect”, fiind cel care planifica, atent la detalii, controleaza tot ce face si nu greseste. Urmeaza Diana Troy, cea care doreste sa ii multumeasca pe cei din jurul ei si in general pe toata lumea, fiind o prezenta placuta, empatica, intuitiva, zambitoare si departe de a fi intrusiva. Worf este klingonianul care reprezinta puterea si forta, fiind un tip calm in situatii de criza, care pare nepasator si rece, fare emotii. Jordy Lafarge (cel orb) este tipul “incearca din greu”, cel pentru care conteaza efortul investit, creativ, plin de idei, interesat de inceputuri dar nu si de finalizari. In final, capitanul Picard este de fapt un conducator care se poate substitui deseori chiar cu unii din membrii echipajului.

Desi am expus numai avantajele comportamentale ale celor 5 tipuri de personalitati, este evident ca acestea prezinta si o serie de minusuri. De multe ori succesul in viata dar si in lucrurile marunte depinde foarte multe de echipa in care esti si de modul cum aceasta conlucreaza. A incerca sa fii ceea ce nu poti, sa lupti impotriva firii tale de a fi este cu totul altceva decat a te perfectiona, a invata si a corecta ceea ce este necesar.

Poti sa castigi orice lupta mai putin cea cu tine insuti.

Memoria si piatra de moara

Thursday, April 9th, 2009

Se spune ca “din greseli inveti”. La fel de vehiculata este ideea ca este bine sa inveti din greselile altora. Plecand de la realitatea ca inveti pe intreg parcursul vietii, am o nelamurire pe care m-am decis sa o exprim aici.

Esti implicat in prima relatie. Momente frumoase, deosebite, etc etc etc. Inevitabil ca vor exista si momente neplacute, unele te vor marca in mod neplacut. Treci de prima relatie si te implici in a cea de-a doua. Acumulezi si aici momente inegalabile in sensul bun. Evident insa ca apar si cele mai putin placute. Si uite asa, imagineaza-ti ca treci prin 3,4 sau “n” relatii. Este evident ca prima relatie o influenteaza pe cea de-a doua si primele doua pe a treia, etc… Da.. dar cum? De aici incolo incep sa invinuiesc memoria.

Ati observat ca atunci cand intrati intr-o noua relatie, primele lucruri pe care le aveti in vedere sunt sa nu repetati greselile din relatia anterioara? Memoria este selectiva datorita unei frici interne stupide. Memoria uita de momentele frumoase, chiar daca acestea au fost net mai multe si mai bogate decat cele “urate”, si te avertizeaza ca trebuie sa te feresti de clipele neplacute care ar putea sa apara. Astfel se face ca atunci cand ajungi sa traversezi cateva relatii, ai adunat deja un bagaj memorial negativ care iti afecteaza de multe ori iremediabil modul tau de a exista. Devii mai “dur” poate, “te adaptezi”, inveti sa “stii ce vrei”, te imbraci altfel, zambesti altfel poate… Relatiile te transforma in ceea ce doreste societatea, nu in ce doresti tu. Memoria iti da semnale ca daca esti tu cel slab, vei avea numai de suferit si de pierdut. Si tu, actionezi in consecinta. Memoria nu iti expune primordial momentele frumoase si nici nu transmite faptul ca nici o relatie nu seamana cu alta, ca persoanele sunt diferite. Ea iti spune ca societatea este aceeasi.

Multiplicand ceea ce v-am expus anterior, ajungem la un fapt destul de paradoxal, si anume ca desi noi formam societatea, raportarea noastra in ce priveste relatiile se face la societate. Prin urmare, se face la noi insine.

Si atunci, de ce memoria noastra cara o piatra de moara care creste constant in timp? De ce la “inceputuri” aveam orizonturi largi spre care ne avantam fara frica, si acum ne trezim intr-un tunel ce se ingusteaza invariabil?

Pentru ca invatam din greseli?….