Archive for March, 2009

Floarea din ghiveci

Monday, March 30th, 2009

Totul a inceput cu o planta pe care mi-am cumparat-o. Ca sa am si eu o pata de verdeata in birou. Ulterior am primit cadou alte plante, mi-am mai cumparat eu una-doua si uite asa s-au inmultit. Am observat ca imi plac, sunt la locul lor zi de zi, vesele, diverse  si colorate. Cu o saptamana in urma le-am verificat mai atent si am observat ca majoritatea crescusera atat de mari incat nu mai incapeau in ghivecele lor. M-am documentat si apoi le-am transferat in alte ghivece mai mari, cu pamant proaspat si la unele cu tije de sustinere. Acum ocupa mai mult spatiu, au nevoie de mai multa apa,  insa primesc tot la fel de multa lumina si beneficiaza de aceeasi atentie ca si in trecut.

Pana aici mi-am dat seama ca meseria de gradinar poate fi o alternativa la pregatirea mea profesionala. Plantelor le merge din ce in ce mai bine si se dezvolta frumos.

Am observat insa o similitudine. Omul este ca o planta. Nu vorbesc aici de oamenii care sunt chiar plante. Vorbesc de faptul ca daca ii oferi un spatiu anume, o suma de bani pe care sa o foloseasca, un mediu, etc, omul se va extinde cu toate la limita. Va umple treptat tot spatiul, va cheltui toti banii si va agresa mediul atat cat poate sa o faca. Mutat intr-o casa mai mare, avand la dispozitie un buget mai mare si o responsabilitate suplimentara, se va comporta din nou in mod expansionist, ocupand totul pana la limita. Practic, omul tinde catre un ghiveci din ce in ce mai mare in conditiile in care are apa si soare. Pus in penumbra, fara apa si ingrasaminte (fie ele naturale sau artificiale), omul se “dezvolta” lent, fara intentia vadita de a acapara tot spatiul la care are acces.

Fiind un loc propice, plantele mele se vor dezvolta si probabil ca in curand, intregul meu birou va fi un mare ghiveci. Atunci probabil ca eu voi avea de ales, pentru ca sunt cel care are puterea de decizie.

Multe din rezolvarile unor probleme acute ale noastre sau la nivel global, au provenit si inca provin din natura. Problemele insa au fost create de oamenii dornici de a se extinde catre un ghiveci mai incapator.

Si expansiunea continua… pentru ca este natural sa fie asa.

Pachetul

Thursday, March 26th, 2009

Nu de putine ori am intrebat oamenii de ce le place “ceva”. De ce iti place un magazin, un prieten, o prietena, o masina, un loc anume, un sport, o anume ciocolata, un fel de mancare. Raspunsurile pe care le-am primit au fost in mare masura superficiale. S-au invocat o culoare, frumusetea, sanatatea, gustul, etc.

In esenta, azi nu ne place de ceva sau de cineva. In fapt ne place “pachetul” din care este compus acel ceva sau cineva. Nu iti place un magazin numai pentru ca este mare sau pentru ca gasesti produsele preferate. Iti place si pentru ca ai unde sa iti parchezi masina, pentru ca este luminat suficient, pentru ca de acolo cumpara o anume clasa sociala, pentru ca are sau nu reclama in mass-media, pentru ca acolo te poti opri sa bei o cafea, pentru ca… etc. Nu iti place un BMW numai pentru ca iti ofera o anume imagine sau pentru ca este sportiv. Pachetul BMW contine o concurenta cu Mercedes, o definire implicita a personalitatii in ochii unora, agresivitate, etc.

De ce ne place un om? Pachetul “OM” contine un fizic, calitati mentale si sufletesti, stil, personalitate, masina, casa, alte lucruri materiale, etc. Simpla remarca “imi plac ochii ei” sau “are mult bun simt”, “are un corp super” sau “este bun in pat” sunt simple componente ale pachetului. Daca ne amagim ca suntem satisfacuti cu 2 sau 3 componente ale pachetului, vom sfarsi prin a incerca sa schimbam continutul pachetului sau prin a rascoli in van in pachet dupa alte componente care nu se afla acolo. Odata deschis, un pachet iti poate provoca surprize sau dezamagiri, unui pachet ii pot fi aduse completari, se poate scoate din el, dar niciodata nu va mai fi asa cum l-ai vazut prima data. Pachetele cu ambalaj stralucitor pot fi inselatoare, cele mici pot avea greutate iar cele murdare nu se transforma instant in Alba ca Zapada.

Pachetele vin, tranziteaza si se opresc, gasindu-si sau nu destinatarul. Lumea intreaga este o mare companie postala. 

Cine plateste timbrele?…

O moneda pentru un pui de somn

Tuesday, March 24th, 2009

Cu cativa ani in urma, in timpul seminariilor la care participam, oboseala acumulata dupa nopti si zile de discutii si experiente isi spunea cuvantul exact cand nu ma asteptam. Se intampla sa adorm in mijlocul unei prezentari (poate mai putin interesante:). Era un somn de 2-3 minute, poate maxim 10. Ma trezeam brusc din pricina unor zgomote sau a glumelor facute de colegi. Bulversat, aveam impresia ca dormisem 30 de minute, poate chiar o ora. Am observat insa un lucru ciudat la prima vedere. La trezire imi veneau in minte tot felul de idei. Initial nu le-am bagat in seama. Ulterior, m-am documentat putin asupra somnului de acest fel, pentru a vedea daca e “normal” sa adormi asa ca valiza in gara si daca e “normal” sa te napadeasca ideile la trezire.

Am gasit ceva interesant. Se pare ca Thomas Edison si Salvadore Dali aveau unele puncte comune, desi din cate stiu eu nu s-au intalnit… Ei si-au dat seama ca ideile cele mai bune le veneau atunci cand se trezeau din somn. Pentru ca se trezeau doar o data pe zi, s-au gandit sa provoace mai multe “treziri”. Se spune ca obisnuiau sa se aseze intr-un scaun si sa tina in mana o moneda. Pe podea, in mod strategic aveau o tabla din metal subtire sau un vas mare.  Atunci cand adormeau pret de cateva minute, moneda le cadea din mana si facea zgomot, trezindu-i. In acel moment, bulversati cum erau, se apucau sa scrie tot ce le venea in minte in acel moment: idei, ganduri, sentimente.

Creativitatea este departe de a fi un proces liniar. Viata de zi cu zi insa, ne indeamna catre asa ceva. Din pacate…

Cine ne conduce

Monday, March 23rd, 2009

Am urmarit la TV (Antena 3 si Realitatea) congresul PNL. Excesiv mediatizat, din motive gandite strategic (viitoarele alegeri prezidentiale), congresul a fost masura ideala a ce poate sa ofere politica romaneasca in acest moment.  Nu comentez alegerea perfect logica a lui Antonescu si a lui Orban. Nici daca ei sunt mai buni sau mai rai. S-a dorit a fi o rampa de lansare pentru viitorul candidat la presedentie.

Organizarea si “spectacolul”, regia si tot ce s-a petrecut acolo, sunt lucrurile pe care doresc sa le expun. Lipsa unei logici, a unei coordonari, a unui scenariu bine pus la punct, sunt elemente care le regasim in activitatea politica de zi cu zi. Asta s-a intamplat si la congresul PNL. Nu se stia cine urma sa spuna, ca sa nu mai vorbim ce sa spuna. Teatral, unii isi anunta retragerea din cursa, altii raman doar ca sa existe o competitie formala. Vorbesc invingatorii si nu i se da cuvantul invinsului decat dupa ce acesta solicita acest lucru in mod repetat. Felicitarile si momentele de efuziune exagerata dupa tipicul romanesc, il fac pe actualul presedinte PNL sa para un baietas caruia ii lipsesc cateva tinte si hainele de rocker. Prestanta si imaginea de eventual competitor la presedentie sunt absente. Nici macar calitatea de bun orator a lui Antonescu nu reuseste sa repare cate ceva.

Toata lumea aplauda si se bucura de parca am fi returnat datoria fara dobanda la FMI. Imaginea unui partid trebuie sa inceapa de la organizare. Sa stie exact cine ce sa faca si mai ales cand. Nu spui ceva si apoi retractezi, nu urca oricine pe scena si nu sta cat vrea el (ea). Exista o logistica in toata aceasta poveste. O logistica care ii da incredere omului de rand, ca oamenii respectivi stiu exact ce vor si stiu exact cum sa faca ca sa fie mai bine pentru tara si pentru el. O prestanta care trebuie sa existe si daca esti in chiloti pe scena. Un program bine pus la punct, pe care sa il respecte toata lumea.

Balbaielile, ezitarile, ordonantele date si retrase a doua zi, legile facute dupa ureche, pupatul excesiv dupa ce anterior aceleasi obraz era plin de scuipat, toate acestea s-au regasit si in congresul PNL. Si.. nu spun toate acestea pentru ca am ceva de impartit cu PNL. Registrul respectiv se regaseste la toate partidele romanesti…

Pentru a conduce o tara trebuie sa demonstrezi in primul rand ca te poti conduce pe tine in mod exemplar. Ca ai standarde si ca le respecti. Ca esti vertical si ca stii ce inseamna sa faci politica. Ca esti un bun organizator, ferm atunci cand trebuie, si ca nu pierzi din vedere un lucru foarte important; al cui angajat esti. Al tuturor romanilor….

Unii e tare

Friday, March 20th, 2009

Pleci relaxat de acasa, te duci asa agale catre placutul loc unde se spune ca muncesti. Motorizat care va sa spuna, cu automobilul proprietatea celor de la leasing. Opresti frumos la semafor pentru ca e rosu. 49, 48, 47….0, go, se face verde si pleci. Putin mai tare decat de obicei. Cand colo, ce sa vezi, imediat vezi o pata verde flourescenta. Pata se pune pe mijlocul strazii si iti face semne. Normal ca opresti, ca doar nu o sa calci pata. Actele la control, zambetul de rigoare, etc, evident ca ai avut peste 50 km/ora, doar era in oras:). Nimic de contestat pana aici. Surpriza vine insa pe cale auditiva, “autoturismul xyz rula cu 112km/h”. Ops… Asta chiar e interesant.

In timp ce pata in verde scria de zor la o scrisoare care se pare ca imi era destinata (altfel nu stiu de ce i-au trebuit actele mele), inginerul din mine s-a revoltat si a inceput sa calculeze. Distanta intre stalpi, de la semafor la masina cu radarul, etc. Folosind formula V=D/T unde V = viteza, D = distanta iar T = timpul, tinand seama ca anuntul la cine da mai mult era de 112km/h, am calculat corect ca masina trebuie sa detina performanta de a accelera de la 0/112km/h in 8,9 sec. Cartea tehnica a masinii spune ca masina nu e capabila de asa ceva. Radarul spune ca da. Deh, acum pe cine sa crezi… Tinand cont si de faptul ca nici pe departe nu accelerasem ca un disperat (jur pe rosu’), am incercat sa ii explic petei verzi ca este corect ca am avut peste 50km/h dar incorect ca am avut 112km/h. Degeaba…rezultatul a fost doar consemnarea in scrisorica a faptului ca eu stiu sa calculez:).  Concluzia: unii e mai tare decat calu’ putere.

In rest… a fost bine, ceea ce va doresc si voua… doar vine weekendul:)

Brasov Be Live It

Tuesday, March 17th, 2009

Ideea de a crea si promova un branding al Brasovului este excelenta. Pot pune ramasag a cui a fost. Ideea.

Ca sa fie lucrurile clare de la inceput, iata despre ce vorbesc: http://brandingbrasov.ro/

Modul in care s-a inceput punerea in practica a acestei idei este heirupista, asta ca sa ma exprim elegant. La inceput se spune ca este un branding al Brasovului, si atunci ne referim la oras. Pe parcurs insa, aflam ca este vorba despre judetul Brasov, si normal, de proiectele senzationale cu trenuletul pe la Bran, cu zimbrii din Vama Buzaului si eventual cu aeroportul de la Ghimbav (care parca trebuie “sa fie gata” anul viitor:D). Mai orientam scrisul putin in dreapta sus ca si sageata cu pricina si pricepe oricine ca e vorba de politica. Pana aici poate nu este asa de rau…

Cand incepem insa cu procesul de gandire si cel de creatie, este rau. Rau de tot…

Atunci cand creezi un branding si decizi sa il lansezi la un targ de turism cum este cel de la Berlin trebuie sa iti faci lectiile. Macar pe cele de la gradinita.  Inregistrezi marca respectiva, cumperi websiteul cu denumirea dorita, etc. Asta ca sa nu mai spun ca este esential sa ceri pareri multiple. Cand vorbim despre un branding al Brasovului, nu contractezi “singura agentie de publicitate” din Brasov. Oricum, dansii spun ca sunt, citez: “singura agentie full service din Brasov, implicata deja in cateva zeci de proiecte de branding si in cateva campanii de comunicare. In curand veti putea vedea un portofoliu pe site-ul nostru, odata ce il lansam (undeva in prima jumatate a lunii aprilie)” :))). Eu deduc de aici ca este singura agentie de publicitate cu foarte multe proiecte dar fara un website:D. Eh, poate sunt asa de ocupati si cu experienta in piata, incat nu au avut timp de asa un lucru inutil… Revin si spun ca trebuie sa ceri cateva pareri pertinente inainte de a arunca pe piata asa ceva. Ce te faci daca dupa ce arunci cu brandingul pe piata, te trezesti ca  pe www.beliveit.ro sunt unii care iti fac praf si pulbere munca ta (atat cat a fost ea). Ce sa mai spunem daca un oarecare X  a inceput deja sa inregistreze marca respectiva, iar tu nu o sa o poti folosi…?

Nu comentez designul si alte elemente, precum nu comentez nici materialele si prezenta la targul de turism de la Berlin. Pentru ca poate nu ma pricep. Dar cred ca ma pricep putin la politica, putin la procesul de gandire si la cel creativ, si am minimul bun simt al unui om nascut si trait in Brasov. In aceste conditii pot sa prevad ca brandingul Brasovului este un foc de artificii cu iz politic (pe banii cui oare?:D), si pot sa afirm ca la Brasov s-a mai facut o treaba “romaneasca” – o idee buna pusa in practica intr-un mod falimentar.

Scopul

Monday, March 16th, 2009

La varsta copilariei alergam de multe ori fara un scop anume. Daca ma intrebai unde merg, consideram intrebarea irelevanta. Cum adica “unde merg”? Niciunde. Normal ca mintea orientata catre scop punea urmatoarea intrebare: “Si atunci de ce alergi?”, pentru ca activitatea este relevanta numai atunci cand duce undeva.

Scopul este necesar intr-o societate precum cea de azi. Cred ca daca ajungi sa il urmaresti cu indarjire, poti ajunge “un om de succes”. Apoi, usor, usor incepi sa te pierzi. Un scop atins genereaza altul, si apoi altul. Pe asta se si bazeaza societatea de consum. Un scop neatins genereaza frustrare si justificari, probleme si amanari. Scopul este o toxina necesara.

Si daca scopul este aici? Si daca scopul esti de fapt tu? Daca nu exista nici o alta implinire in afara de cea momentana? Ei… sa nu exageram…:) Si totusi…respiri, simti miros de praf si verdeata, vezi soarele si simti ca are putere. Adica sarbatoresti. Nu trebuie sa faci nimic pentru asta. Trebuie doar sa traiesti o revarsare de energie care nu cauta un scop. Sa actionezi nemotivat. Sa imparti dar sa nu te targuiesti. Sa dai pentru ca ai, sa dai fara sa pretinzi nimic in schimb. Fals? Stupid? Fara sens?

Sarbatoreste…

Criza explained by Alinuta

Friday, March 13th, 2009

Problema discutata zilnic este… criza. In toata splendoarea ei. Asa ca am decis sa ii cer si eu o parere Alinutei, cu privire la acest subiect. Iata ce mi-a raspuns:D.

Alinuta este proprietara unui bar din localitatea Zan (e radar mai tot timpul acolo). Pentru ca sa isi creasca vanzarile, Alinuta decide sa acorde o facilitate consumatorilor loiali. Acestia sunt in mare majoritate alcoolici someri si vor putea consuma bautura dupa principiul “bei acum platesti mai tarziu”, iar Alinuta va tine evidenta intr-un registru separat.

Vestea se raspandeste  repede si numarul de clienti creste exponential. Profitand de faptul ca a acordat acea facilitate consumatorilor, Alinuta creste preturile la vinul rosu, caisata si berea nefiltrata, acestea fiind cele mai consumate bauturi. Efectul este imediat si volumul vanzarilor creste substantial. In acest moment apare in sat un tanar si dinamic consultant al unei banci de mare prestigiu. Acesta intuieste ca debitele consumatorilor inraiti pot fi atuuri importante pentru cota de piata a bancii. Prin urmare, propune si obtine o marire a limitei de creditare a firmei detinute de Alinuta. „Evident, nu este nici un risc, pentru ca in mod colateral, prin contractul impus barului Alinutei suntem supragarantati si de consumatorii alcoolici” spune consultantul.

La sediul central al prestigioasei banci, expertii bancheri vad cresterea spectaculoasa a vanzarilor si decid ca este momentul sa transforme activele consumatorilor in obligatiuni. Astfel, ei emit Obligatiunile: Kaissata, Merylotu si Tulburelul. Aceste titluri de valoare incep sa fie tranzactionate cu mare succes pe toate pietele de capital din intreaga lume. Nimeni nu intelege exact ce este cu denumirile acestea si cum sunt garantate aceste titluri de valoare. Prin urmare, pretul continua sa creasca spectaculos, fiind fruntase luni intregi in topurile de tranzactionare.

Intr-o zi de toamna cand preturile continuau sa urce, un manager de risc de la renumita banca, decide ca usor, usor, este momentul ca sa solicite plata datoriilor de la barul Alinutei. Acesta nu poate sa plateasca datoriile si apeleaza la clienti, somandu-i sa plateasca bauturile consumate de-a lungul timpului. Alcoolicii se imprastie pe unde apuca, pentru ca evident nu au cu ce sa plateasca. In aceste conditii Alinuta anunta falimentul barului sau si implicit a firmei. In acest moment, Kaissata si Merylotu se prabusesc cu 95% iar Tulburelul se stabilizeaza dupa ce se depreciaza cu 80%.

Furnizorii barului Alinutei, care au acordat termene generoase de plata deoarece actiunile erau in continua urcare, au investit si ei in titlurile de valoare, dar acum trebuie sa faca fata unei noi situatii. Furnizorul de caisata isi anunta falimentul iar furnizorul de bere este preluat de catre un competitor. Prestigioasa banca este salvata de catre guvern in urma unor consultari non-stop dramatice cu liderii partidelor politice de la putere.

Fondurile necesare salvarii prestigioasei banci sunt obtinute in urma unei taxe percepute de catre guvern. Aceasta taxa este aplicata celor care sunt impotriva bautorilor de alcool, pe motivul ca respectivii discrimineaza aceasta clasa sociala…

One more coke please

Thursday, March 12th, 2009

Informatiile care urmeaza putin mai la vale  se elibereaza fara acordul medicului. Pentru orice manifestari ciudate cum ar fi: greata, lipsa increderii, durerea de dinti sau setea, adresati-va imediat, dar imediat, mecanicului de locomotiva sau primei persoane care va face cu ochiul…

Ce se intampla cu organismul tau daca bei o Coca-Cola acum, maine sau cand vrei tu:)?
In primele 10 minute: 10 lingurite de zahar ajung in sistemul digestiv (100% din cantitatea zilnica recomandata). Nu iti este greata imediat din cauza cantitatii mari de zahar, pentru ca acidul fosforic taie din aroma, lasandu-te s-o pastrezi pe toata…
Dupa 20 de minute: nivelul glicemiei (cantitatea de zahar din sange) creste exagerat cauzand o explozie de insulina (hormon, secretat de insulele lui Langerhans, ce participa la metabolismul glucidelor scazand nivelul glicemiei). Ficatul raspunde prin transformarea in grasime a cat mai mult zahar posibil (este destul de mult in acest moment)…
La 40 de minute: cofeina este absorbita complet. Ti se dilata pupilele, creste presiunea sangelui determinand ficatul sa basculeze zahar (in plus) in sange… Receptorii, din creier pentru adenozina sunt blocati, impiedicand starea de somnolenta.
Dupa 45 de minute: organismul creste sinteza de dopamina stimuland centrii placerii din creier. Este acelasi mecanism de functionare ca si in cazul actiunii heroinei…
La 60 de minute: acidul fosforic leaga calciu, magneziu si zinc la nivelul intestinului subtire determinand o noua accentuare a metabolismului. Urmeaza sa intre in joc si proprietatile diuretice ale cofeinei (te va face sa urinezi). Este evident ca acum vei elimina calciul, magneziul, zincul (care ar fi fost destinat oaselor) impreuna cu sodiu si apa.
Pe masura ce agitatia din tine se linisteste vei incepe sa ai scaderi ale glicemiei. Vei deveni iritabil si/sau apatic. Pana acum ai eliminat deja toata apa continuta in Coca-Cola pe care ai baut-o, dar nu inainte de a o fi amestecat cu nutrienti de care corpul tau ar fi avut nevoie pentru hidratare sau mentinerea sanatatii oaselor si dintilor.
Toate acestea vor fi urmate de o scadere a nivelului cofeinei in urmatoarele ore, dar asta nu e problema… vei bea inca o Coca-Cola care te va face sa te simti bine…

Blog o sfera

Wednesday, March 11th, 2009

Eu NU sustin blogosfera feminina. Asta ca sa se stie de la inceput:).

 Citeam ieri pe un “blog feminin” niste lucruri interesante. Hop, imi invadeaza retina un anunt care spunea “sustin blogosfera feminina”. Cum mi se parea o initiativa ciudata, am dat si eu click-click pe anunt sa vad cu ce se ingurgiteaza blogosfera feminina. Si am vazut; iata care ar fi motivatia: “…Planuim sa le facem cunoscute (pe blogaritze:). Sa vedem cine sunt. Sa cercetam ce ­le mana. Si sa vi le prezentam si voua. Ca sa va trezeasca zambetul pe buze si sclipirea din ochi dimineata si seara.”

Minunat. Cineva s-a trezit de dimineata si probabil ca s-a gandit ca asa cum sunt reviste adresate numai femeilor si numai barbatilor (asta este cu totul altceva), de ce nu ar fi si un website care sa promoveze blogaritzele. Adica sa faca un top, un clasament, eventual sa acorde premii, sa promoveze pe unele sau pe altele, ce mai, o treaba serioasa… Atat de serioasa pe cat de stupida este.  Poate ca sunt atat femei cat si barbati care scriu ca sa intre in top, ca sa fie pe primul loc, care isi castiga existenta din acest lucru. Poate ca cineva trebuie sa faca bani din prezentarea unui top, din trafic, din mediatizare, din curiozitatea si dorinta de a fi primul. Cu toate astea pot fi de acord.

Nu sunt insa de acord cu faptul ca fetele (femeile) care detin un blog, trebuie sustinute si prezentate ca o “rasa” aparte. In momentul in care decizi sa sustii un curent anume, o subcultura, un grup de oameni sau orice altceva care este o parte a unui intreg, inseamna ca recunosti implicit faptul ca este o categorie defavorizata (in acest caz) sau favorizata (mai rar se intalneste..) 

In contradictie cu tendinta mondiala de globalizare exista evident inclinatia catre segmentarea oricarui intreg. Haide sa sustinem de maine blogosfera mosilor senili, a babelor cu tenul neted, a tanarului dezintoxicat si a cainelui schiop. Eu consider ca unitatea,  forta, frumusetea unei lumi NU consta in ridicarea de garduri si topuri (mai ales pe acest criteriu). Tocmai din diversitate inveti. Tocmai diversitatea este cea care nu iti aplatizeaza creierul. Expunerea la nou, la tot ce NU face parte din grupul tau confortabil de bautori de bere sau de barfa de coafor, este lucrul care poate stimula bruma de creier existenta la unii (unele).

Va admir, comentez, va laud sau va critic – pe voi fetele sau femeile “blogaritze”, dar NU voi sustine niciodata ceea ce se cheama “blogosfera feminina”. Pentru ca nu e cazul. Pentru ca nu aveti nevoie.