per pedes

Ieri ploua marunt si des (asa incep unele poezii sau romane politiste ieftine) iar eu trebuia sa ma deplasez pana undeva, nu foarte departe ce este drept. Ca de obicei, eram grabit si sub presiunea timpului. Nu ma credeam Colombo si nici Nichita Stanescu dar am avut un imbold de a merge pe jos. L-am urmat, si avand ploaia si vantul pe post de inamici, am purces la drum. Ma uitam la chipurile infrigurate ale oamenilor pe langa care treceam. Majoritatea erau tristi si ingandurati. La un semafor insa, am vazut o gasca de copii care radeau si se harjoneau. Nu le pasa de ploaie, de vant, erau rosii in obraji si nu mi se parea ca aveau vreo problema majora. Este prea complex si poate imposibil de redat sa va spun la tot ce m-am gandit in acele minute. Nu pentru ca nu ar intelege cineva, ci pentru faptul ca au fost gaduri foarte multe si amestecate.

Ieri am redescoperit mersul pe jos. Cu ploaia si vantul ca si aliati ai mei. Poate ca am”pierdut timp” mergand pe jos. Dar uite ca am vazut si ce am castigat in schimb…

One Response to “per pedes”

  1. wishyoufly says:

    Deseori suntem prinsi in viata cotidiana si uitam de lucrurile marunte si placute din viata noastra, precum mersul pe jos…de prea multa comoditate 🙂 ….. Ne grabim, nu suntem atenti la maruntisurile naturii care cindva ne-au facut s ane simtim bine, fericiti.
    Ar trebuii sa o facem cit mai des posibil 🙂

Leave a Reply