Archive for February, 2009

Ieri am fost carnivor

Wednesday, February 11th, 2009

De vreo 10 zile duceam dorul unei fripturi de vita. Daca esti vegetarian, inchide”fereastra” si ai scapat:). Asadar ieri am fost carnivor, am savurat un muschi de vita excelent facut. V-am spus asta pentru a va introduce in peisajul in care am asistat la o conversatie oarecare.

Doi oameni cam la 65 de ani, mancau la o masa alaturata si faceau conversatie pe un ton mult prea ridicat pentru ca eu sa nu aud. Unul din ei era roman, celalalt ceva de origine germana dupa accent, iar conversatia avea loc in engleza, presarata cu interferente nemtesti.

” In business este ca si in casnicie” spunea romanul, “trebuie sa inveti sa ierti, sa fii constient ca gresesti, dar trebuie sa mergi inainte orice ar fi, numai asa o sa reusesti, daca renunti repede esti mancat”…”Casatoria nu are de-a face cu businessul” replica germanul, greselile din dragoste nu poti sa le compari cu cele din afaceri”.

Mi-am adus atunci aminte de “cugetarile” mele conform carora in viata trebuie sa fii pregatit pentru ce “te loveste”. Poti sa te imbogatesti peste noapte, daca nu stii sa gestionezi lucrul acesta, daca nu esti mental si comportamental pregatit, o sa sfarsesti intr-un noian de probleme. Poti sa faci o schimbare majora in atitudinea ta, in comportament. Daca nu ii pregatesti pe cei din jur, daca nu esti atent cu tine, sfarsesti cel mai des intr-o mare de contradictii si de singuratate. Si in afaceri, ideea ca trebuie sa ai 50 de carate pe tine, ca umblii cu eticheta de la costum in exterior, nu te va face “mai tare” decat cel care stie exact ce vrea si va obtine acest lucru cu siguranta.

Dar in dragoste? Experienta isi spune de multe ori cuvantul, si probabil de asta am si ciulit urechile la discutia celor doi domni. Merg partial pe mana germanului, desi nu sunt adeptul dragostei nemtesti:). De ce? Pentru ca in dragoste nu poti si nu trebuie sa fii pregatit niciodata. Este poate singurul lucru care te loveste si pentru care nu vrei sa fii pregatit. Si daca totusi nu vrei sa te loveasca sau iti doresti sa ai”armura” pe tine, eu consider ca nu ai iubit niciodata cu adevarat.

per pedes

Tuesday, February 10th, 2009

Ieri ploua marunt si des (asa incep unele poezii sau romane politiste ieftine) iar eu trebuia sa ma deplasez pana undeva, nu foarte departe ce este drept. Ca de obicei, eram grabit si sub presiunea timpului. Nu ma credeam Colombo si nici Nichita Stanescu dar am avut un imbold de a merge pe jos. L-am urmat, si avand ploaia si vantul pe post de inamici, am purces la drum. Ma uitam la chipurile infrigurate ale oamenilor pe langa care treceam. Majoritatea erau tristi si ingandurati. La un semafor insa, am vazut o gasca de copii care radeau si se harjoneau. Nu le pasa de ploaie, de vant, erau rosii in obraji si nu mi se parea ca aveau vreo problema majora. Este prea complex si poate imposibil de redat sa va spun la tot ce m-am gandit in acele minute. Nu pentru ca nu ar intelege cineva, ci pentru faptul ca au fost gaduri foarte multe si amestecate.

Ieri am redescoperit mersul pe jos. Cu ploaia si vantul ca si aliati ai mei. Poate ca am”pierdut timp” mergand pe jos. Dar uite ca am vazut si ce am castigat in schimb…

Oferta speciala

Monday, February 9th, 2009

Azi am primit un mail de la Valentine’s Day. Mi-a placut foarte mult pentru ca spunea ceva… cum ca ofera discount de 25% pentru grupuri mai mari de 10 persoane. Inainte sa caut cele 8 persoane, m-am documentat ce si cum este cu  Valentine’s Day. In final am inteles ca daca te duci la restaurant in numar de 10 persoane, ti se ofera reducere la mancare. Nu specifica exact cine de cine sa fie indragostit si nici cum o sa verifice cei de la restaurant daca si care cu care sunt indragostiti. 

O respect pe Valentine’s Day pentru faptul ca trebuie sa ne serbam dragostea in mod organizat, in spirit globalist, pentru faptul ca are dedicate pe Google 153.000.000 de pagini fata de 151.000 de pagini ale sarmanului Dragobete.

Dar o sa va spun ceva; nu imi pasa de reducerea de 25%, nu vreau sa o serbez pe Valentine’s Day si nici pe Dragobete. Am inteles ca se stie pe unde umblu pentru ca am pasaport biometric, ca se stie cand, ce si cum vorbesc la telefon. Am inteles ca se stie de la cardul de credit ce si cand mananc, ce marca de chiloti imi cumpar, si cat platesc la intretinere. Am inteles ca exista un “program de batut covoare”, ca viata imi este guvernata de legi pe care nu le doresc. Toate astea le-am inteles si ma plec cu scarba in fata lor.

Sa mi se spuna insa cum si cand sa imi serbez sentimentele, ei bine asta nu inteleg si nu se va intampla niciodata.

Celor care vor alege sa o serbeze pe Valentina si pe Dragobete, le doresc sa aiba parte de o zi frumoasa. Pentru ca le respect opinia. 

Pe ceilalti ii invit sa asculte un cantec si le doresc sa le fie intreaga viata o sarbatoare.

http://www.youtube.com/watch?v=qAJPSsPSWmg

Sfaturi

Thursday, February 5th, 2009

Detest sfaturile. Oricine vine la mine si imi spune “sa iti dau un sfat” este instantaneu cazut in dizgratie. Cel putin pana la noi evenimente…

Sfatul se bazeaza de cele mai multe ori pe date incomplete si pe experiente personale sau informatii culese pe cale teoretica. Sfatul este invaziv, intrusiv, chiar daca este dat cu bune intentii. Perioada culturii de tip Chichen Itza, in care sfatul batranilor decidea soarta celor mai tineri, este pentru mine de mult apusa. Nu neg sub nici o forma, chiar din contra, dau multa atentie experientei celor mai in varsta, insa nu sub forma de sfaturi sau ca si litera de lege.

Desigur, o sa spuneti ca sfatul poate fi luat sau nu in considerare, deci este indeplint un drept fundamental, acela de a alege. Probabil, insa sfatul este in “zona gri” din punctul meu de vedere. Prefer cele 2 cai, fie cea alba in care ti se prezinta alternativele sau situatia, iar tu esti cel care decide, fie cea neagra in care ti se spune direct “fa asa”. In toate cazurile poti sa alegi ce sa faci. Dar griul nu imi place, este culoarea soarecelui, a impotentei, a “avantajului” ca nu se vede usor mizeria.

Prin urmare, ori esti sigur pe ce stii, pe tine, detii controlul, si atunci stii exact ce este de facut (asumandu-ti si consecintele), ori prezinta lucrurile, alternativele, opinia ta, si lasa-l pe celalalt sa decida conform nevoii lui interioare.

Sunt “sfat closed”. Nici nu ofer si nici nu primesc.

Minciuna

Wednesday, February 4th, 2009

Omului ii place sa fie mintit, iar oamenii nu pot trai fara sa minta.

 Pentru cea mai mare parte a oamenilor, minciuna este ingredientul zilnic in orice. Imbracata in diverse forme, pornind de la diplomatie sau inteligenta, sfarsind cu prostia sau duritatea, minciuna ascunde in permanenta ceva si, ce este deosebit, minciuna farmeca…

Spune o poveste incarcata de minciuni placute, de ceea ce doreste omul sa fie, sa afle, sa vada, sa-i gadile orgoliul, si o sa fii catalogat ca un om de succes, o sa fii cel cautat in “societate”. Intoarce foaia si spune adevarul “verde in fata”. Vei sfarsi prin a culege ura, dispret, vei incepe sa fii ocolit de oamenii de succes. Oamenii cinstiti supara si deranjeaza. Oamenii cinstiti incomodeaza. Numai prietenii adevarati si numai cei care iti doresc binele vor rezista unui climat al cinstei. Pentru ca acest climat este unul aspru, deseori arid, si cere forta si stapanire de sine. Uneori cinstea este apreciata prea tarziu, alteori niciodata, rar atunci cand trebuie.

Minciuna este ca si hrana de la fast food. Te umfla pe moment, te saturi, iti face un ten neted si frumos, si crezi ca iti este bine. Cateva ore, zile sau ani mai tarziu, ajungi sa te ingrasi, sa te buhaiesti si sa ai probleme in intregul organism.

Am scris aceste randuri pentru ca aproape oriunde intorc capul, fast foodul este omniprezent. A ajuns sa fie un mod de viata total nesanatos, impus de viteza sociala si tehnologica, de lupta pentru “mai mult si mai bine”.

Inca nu este tarziu sa renuntam la fast food.

Aluatul

Tuesday, February 3rd, 2009

Exista o vorba care spune despre oameni ca sunt alcatuiti dintr-un anume aluat. Aluatul are si el diverse proprietati si se comporta in functie de …

Daca ii adaugam drojdie si il tinem la caldura, creste. Daca il tinem la intuneric si frig, probabil ca va scadea in volum. Putem sa ii adaugam ulei ca sa fie mai unsuros, sau putina osanza ca sa miroasa putin:D. Desi ingredientele de baza sunt aceleasi in cea mai mare parte, exista totusi aluat pentru cozonaci, gogosi, clatite, blaturi, etc…

Azi va propun ceva de “eterna actualitate”, si anume cum se modeleaza aluatul.

4 minute cu un aluat unic: Toma Caragiu. E marti, zambiti putin…

http://www.youtube.com/watch?v=_v__4qYFBTs

Black button

Monday, February 2nd, 2009

Asistam, si poate chiar participam (usor) la o discutie despre “a salva lumea”. Desigur, la modul minimalist si nu la nivel macro. In functie de caracter, educatie, nivel de viata, gene, mediul in care ai crescut si in care te invarti, constiinta, legi, locul in care traiesti, etc… tu dezvolti un mod de a te comporta atat cu tine cat si in societate. Unii nu vor sa auda de problemele altora, altii se ofera voluntari in rezolvarea acestora. Daca unii braveaza, altii prefera sa ramana anonimi. De cele mai multe ori, in situatiile limita nu avem o cale optima de a alege. Si atunci alegem ce e mai bun din noianul de rau. Dar cand nu stim in ce situatie ne aflam…?

Daca ai 7 minute la dispozitia ta, te invit la….

http://www.youtube.com/watch?v=QrKnhOJ-R80&feature=related