Archive for January, 2009

Mallorca

Thursday, January 8th, 2009

Dupa principiul romanesc cu una calda alta rece, acum urmeaza alta calda. Nu are legatura nici cu gazul, nici cu pacura, si cu atat mai putin cu Rusia sau Ucraina. Sunt imagini din Spania – Mallorca, din vara acestui an. Daca vi se par cam siropoase, atunci adaugati putina apa (ca avem din belsug) si preparati o bautura pe gustul Dvs.

P.S. Uite ca la momentul la care scriu aceste randuri a inceput sa ninga la Brasov…

Maramu’

Wednesday, January 7th, 2009

Dupa atmosfera de ieri, azi va propun ceva mai in ton cu vremea, cateva imagini de unde am petrecut cumpana dintre ani. Este vorba despre un peisaj hibernal, presarat cu o intensificare a vantului de la slab la moderat din directia nord vestica si uneori din est. Se circula in conditii de iarna iar conducatorii auto erau rugati sa reduca viteza pana la evitarea oricarui pericol. Am talent, isn’t it?:)

Stiam, si totusi, o repet, avem o tara atat de frumoasa…

Daca doriti sa revedeti

Tuesday, January 6th, 2009

La cererea unui grup de oameni ai muncii, voi posta si poze. De pe unde am fost in anul tocmai incheiat, desigur.

Mentionez numai un singur fapt; imaginea turistica e una de vacanta, cea interculturala are nenumarate dimensiuni… Astazi cateva poze din Los Cabos (Mexic). Sper sa va incalzeasca putin:)

Urare 200noua

Monday, January 5th, 2009

Se spune ca de 2-3 ori pe an, un grup de tineri colinda o anume zona a muntilor Apuseni. Poate si din placere, poate si din generozitate. Colecteaza diverse produse de la prieteni si amici si merg cu acestea intr-o zona putin populata a Apusenilor. Sunt acolo oameni care nu au vazut cum arata un sat sau o comuna, ca sa nu mai vorbim de un oras. Ca sa ajungi pe acele dealuri uitate de lume, faci mai bine de 50 de km de unde se termina civilizatia, strabati zone foarte greu accesibile. Sunt acolo oameni care au trait al 2-lea razboi mondial, dar dupa spusele lor “pe aici nu am vazut picior de rus sau de neamt”. “Am auzit si noi la radioul lui …”

Ce vreau insa sa va spun, este faptul ca acei oameni iti dau cu adevarat ultima bucata de paine si slanina din casa. Dorm cu usa deschisa, beau apa din orice ochi de apa din jurul casei, si aduc lemne din padure exact cat le trebuie, nimic in plus. Multumesc din suflet celor care le aduc o punga cu malai sau o pereche de cizme pentru iarna. Le pun la dispozitie casa cu tot ce este in ea. Au puterea sa zambeasca in fiecare zi fara sa fie afectati de criza financiara si sa spuna cu seninatate ca dealul din fata le apartine din tata in fiu, fara a avea extrase CF.

Ei si ce, o sa spuneti, ne intoarcem la pestera? Evident ca nu… doar traim in lumea “reala”.

La inceput de an nou, va doresc sa nu uitati unde va sunt radacinile, sa le multumiti ca datorita lor sunteti in picioare si sa vedeti ca problemele complexe au solutii simple.

Sanatate, inspiratie si multa fericire!