Frica

Ieri discutam cu cineva care intrase intr-o usoara panica destul de evidenta. Cuvantul de ordine era “frica”. Ii era frica de criza care se abatuse peste el si mica lui companie, teama de ce va urma, etc.

Mi-am adus aminte de o intamplare relatata de un amic, acum cativa ani. In plimbarile sale solitare in muntii Fagarasului, intr-o seara a ramas fara sursa de lumina si fiind intr-o zona pe care nu o cunostea, a inceput sa mearga mai precaut. Cu toate acestea, a alunecat puternic si dupa o cadere de numai cativa metri a reusit sa se agate de o craca si sa isi propteasca picioarele intr-un obstacol. Era foarte intuneric si cuprins de frica s-a chinuit toata noaptea in acea pozitie, asta dupa ce a strigat in zadar, ore in sir. I-au amortit mainile si picioarele insa nu indraznea sa se miste din acea pozitie de frica prabusirii in abis. Stors de puteri, a asteptat rasaritul soarelui si atunci a vazut cu stupoare ca la nici jumatate de metru sub el era un loc unde putea sta linistit toata noaptea.

Frica nu este mai adanca de jumatate de metru. Mintea va incerca sa gaseasca motive ca sa iti fie frica. De fapt, nu exista nici un motiv. Si este bine ca sa nu il cauti, din moment ce nu exista:)

2 Responses to “Frica”

  1. eu... says:

    Criză de iarnă

    …Şi iată că am intrat într-un nou an în care sperăm să fie poate mai bine… dar oare toate aceste lucruri nu vin din interiorul nostru? Din ceea ce facem, stilul de viaţă, amenajarea locuinţei, biroului…maşina pe care o conducem, zâmbetele pe care le oferim din toată inima.
    Imediat vor răsări ghioceii, noi filme la cinema, noi cluburi deschise peste noapte, DJ în vogă …şi bineînţeles… noi vernisaje, lansări de carţi, piese de teatru, expoziţii diverse de la sculpturi, artă fotografică… cine mai ştie ce pentru că suntem un popor al naibii de inventiv.
    Eu aş alege partea a doua a primăverii deoarece mă linişteşte…poate la 25 de ani oricine ar alege prima parte de soare din primavară…însa cred că şi pe mine m-a atins puţin criza…în suflet şi vreau mai multă linişte, mai puţină bătaie de cap şi de ce nu mai multă “cultură primăvăratică”
    Ca un ultim sfat…bucuraţi-vă de toată frumuseţea primăverii care dă din coate mai repede decât este cazul..uitând că trebuie să vină de fapt în luna martie.…poate fugea şi ea, săraca, de criză…

  2. Maria says:

    Ne e frica pentru ca nu reflectam la moarte. Nu suntem educati sa facem asta. Ceea ce-i facea adevarati razboinici ( si aici nu ma refer doar la luptele propriu-zise, cu arma) pe vechii samurai era tocmai constiinta mortii. Daca traim cu convingerea ca existenta noastra pe pamant este una indelungata, suntem coplesiti de dorinte, ravnim la bunuri, ne atasam de lucrurile pe care le posedam si dezvoltam o mentalitate mercantila.
    De aici provine frica. Daca am intelege ca viata noastra ar putea disparea pana maine am fi mult mai precauti, mai atenti cu indatoririle pe care le avem, am avea mai multa grija la excese, am fi mai sanatosi fizic, si ne-am controla mult mai bine mintea.
    Si probabil am trai mai mult. 🙂

Leave a Reply