Archive for January, 2009

Par-Impar si cu Pac-Pac

Friday, January 30th, 2009

In vacantele pe care Gigel copilul le petrecea impreuna cu familia (parintii si fratele mai mare), erau inevitabile si deplasarile cu masina. Fie ca drumurile lor duceau catre litoral, catre Muntii Apuseni sau catre manastirile din Nordul Moldovei sau Maramures, familia lui Gigel era inarmata cu rabdare in Dacia 1310 L. Deh.. drumurile patriei. Pentru ca Gigel era ca o butelie sub presiune, parintii gaseau diverse solutii pentru ca “sa faca timpul sa treaca mai usor”. Parti precum “priveste peisajul”, “ce ai mai facut la scoala”, “sa iti spun ceva interesant”,  “povesteste ce ai mai citit”, erau repede trecute cu vederea, asa ca urmau jocuri precum “ce numar iti alegi”. Pe scurt, fiecare persoana din familie isi alegea o cifra de la 0 la 9. Se luau in considerare toate masinile care veneau din sens opus. Daca ultima cifra de pe placuta de inmatriculare era cea aleasa de unul din membrii familiei, respectivul avea un punct.  Jocul se juca numai in afara oraselor. Era un joc simplu, pueril chiar, dar era plin de dinamism, predictii, intamplari hazlii. S-a intamplat chiar ca cineva sa isi aleaga numarul 2 intr-o duminica in care aveau voie sa circule numai numarele “fara sot”:).

Zilele trecute, doi copii cam de aceeasi varsta cu Gigel (poate mai mari) la vremea cand acesta juca “ce numar iti alegi”, erau insotiti de bunica unuia dintre ei si mergeau catre casa. Intr-un autobuz nu foarte aglomerat, copii s-au plictisit si au inceput sa joace un joc. Nu stiu exact daca se numea intr-un fel dar ideea era ca fiecare trebuia sa “impuste” un trecator. Cu degetul, asa nevinovat. “Interesant” era insa faptul ca daca impuscau pe cineva mai tanar, mai “deosebit”, mai greu de gasit, primea mai multe puncte. “Pac, am impuscat o fetita, primesc 500 de puncte; pac, eu un bebe, primesc 1000.”… Si uite asa isi adunau punctele si se contrau pe contorizarea lor si pe faptul ca au nimerit sau nu au nimerit pe cineva.

Bunica nu spunea nimic cu privire la jocul lor, calatorii nici macar nu ii bagau in seama, iar “timpul trecea mai repede” si ei urmau sa ajunga acasa, unde probabil vor juca un joc interesant la computer sau vor privi cu interes stirile sau vreo emisiune bestiala la TV.

Si ce, o sa imi spuneti, ambele jocuri se jucau doar pe puncte…

32

Thursday, January 29th, 2009
Imi plac englejii. Ca natie, ca spirit. Nu in totalitate. Nu intram in discutii de genul scotienii nu sunt engleji, galezii nu sunt engleji, etc. Imi place Braveheart. Imi place ceaiul lor de la ora 5 (p.m.).
The Telegraph” a efectuat un studiu pe 1.500 de femei, iar rezultatele lui sunt considerate încurajatoare de către psihologi, care cred că femeile pun la fel de mult preţ şi pe realizările lor, nu doar pe înfăţisarea tinerească.
Studiul a aratat ca “aproape 40% dintre femei spun că au atins culmea atractivităţii la această vârstă (32 de ani), când se simt încrezătoare datorită experienţei acumulate până atunci şi au o viaţă sentimentală activă.
“Este un semn că suntem apreciate pentru cine suntem şi pentru lucrurile de care suntem capabile, nu doar pentru ce este la suprafaţă. Să te simţi frumoasă e ceva legat de încredere şi de experienţă de viaţă. La 32 de ani, femeile au trecut prin mai multe experienţe şi au mai multe realizări decât la 22” (asta este o adevarata revelatie:D), spune psihologul Sandra Wheatley.
Ce o face femeia britanica intre 22 si 32 de ani?…

Frica

Tuesday, January 27th, 2009

Ieri discutam cu cineva care intrase intr-o usoara panica destul de evidenta. Cuvantul de ordine era “frica”. Ii era frica de criza care se abatuse peste el si mica lui companie, teama de ce va urma, etc.

Mi-am adus aminte de o intamplare relatata de un amic, acum cativa ani. In plimbarile sale solitare in muntii Fagarasului, intr-o seara a ramas fara sursa de lumina si fiind intr-o zona pe care nu o cunostea, a inceput sa mearga mai precaut. Cu toate acestea, a alunecat puternic si dupa o cadere de numai cativa metri a reusit sa se agate de o craca si sa isi propteasca picioarele intr-un obstacol. Era foarte intuneric si cuprins de frica s-a chinuit toata noaptea in acea pozitie, asta dupa ce a strigat in zadar, ore in sir. I-au amortit mainile si picioarele insa nu indraznea sa se miste din acea pozitie de frica prabusirii in abis. Stors de puteri, a asteptat rasaritul soarelui si atunci a vazut cu stupoare ca la nici jumatate de metru sub el era un loc unde putea sta linistit toata noaptea.

Frica nu este mai adanca de jumatate de metru. Mintea va incerca sa gaseasca motive ca sa iti fie frica. De fapt, nu exista nici un motiv. Si este bine ca sa nu il cauti, din moment ce nu exista:)

Angela

Monday, January 26th, 2009

Azi in Bundestag, o treime din deputati sunt femei iar sefa guvernului german, Angela Merkel, trece drept una din cele mai puternice personalitati ale vietii politice internationale. Adevarat este si ca Angela Merkel regreta ca domeniul economiei  este in continuare un bastion masculin.

Istoria emanciparii feminine este una foarte scurta la nivel global si ea este inca la inceputurile ei in unele tari ale lumii a treia. Daca trecem in Rusia sau in lumea araba, imaginea femeii in societate este cu totul alta. Unde ne aflam noi la acest capitol?

Economicul domina politicul in Romania. Apanajul economic este in mainile barbatilor. Aparitia unor femei in politica romaneasca este fara indoiala un fapt demn de luat in seama si pozitiv deopotriva. Perceptia despre romancele angrenate in politica este insa una cu totul diferita de ce ar fi “normal”. Figurile “marcante” sunt imbracate dupa ultima moda, li se evidentiaza meritele de a fi blonde sau brunete, li se cerceteaza siluetele sau stratul celulitic. Modul cum au intrat in politica si cum se mentin acolo se datoreaza unor barbati “puternici”. Apar cu chipurile lor de fotomodele la TV si pe afise, in reviste sau ziare dornice de rating. Dau cu mopul, isi joaca rolul de mame, se prind in hora si isi utilizeaza fizicul cu predilectie pentru a-si croi imaginea politica.  In comparatie cu aceste chipuri, Angela Merkel a marturisit de la inceput ca nu-si tematizeaza identitatea feminina si cu umor a adaugat ca spera ca este totusi perceputa ca femeie. In mod cert nu aduce nici pe departe a fotomodel, insa face politica la cel mai inalt nivel, si parerea mea este ca o face bine.

Ce cred eu? Corect este ca sa avem un cadru socio-politic in care orice femeie sau barbat sa aiba posibilitatea de a-si construi viata asa cum crede de cuviinta. Chiar daca in UK, in ultimii 30 de ani numarul femeilor singure s-a dublat, trebuie sa existe posibilitatea de a alege in viata…

Open Mind

Saturday, January 24th, 2009

Lasand la o parte caracterul publicitar a ceea ce o sa vezi in continuare, viata pare o goana interminabil de.. scurta. Felul in care gandesti si actionezi poate sa produca schimbarea. Asta daca o doresti. Alternativa este viata pasnica intr-un loc mai retras, unde multe din vitezele lumii moderne nu sunt suportate de cutia antica a peisajului inconjurator.

Sa ai o minte deschisa inseamna sa iei in considerare ca iarba poate creste roz de maine, ca ce inveti azi maine poate fi perimat, sa stii sa selectezi informatia si sa o utilizezi atunci, cand si cu cine trebuie. Sa fii open mind inseamna sa intelegi ca niciodata nu vei fi suficient de bine pregatit pentru viitor, insa ca trebuie sa vezi prezentul ca pe o cale de acces catre viitor. Sa realizezi ca traiesti intr-o societate de consum si ca majoritatea oamenilor isi construiesc intreaga viata in acest ritm bine stabilit.

Sa gandesti in probleme poate fi daunator, sa iti pui intrebari… nu.

http://vimeo.com/2030361?pg=embed&sec=2030361

la ARACI

Friday, January 23rd, 2009

Inca de pe bancile facultatii, in urma cu cativa ani, spuneam cat de deficitara este orientarea tinerilor absolventi de liceu, catre o facultate. Dupa mai bine de 12 ani de cand ma minunam eu de aceste lucruri, apare o agentie:D care sa se ocupe de ceva in acest sens – Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS)

ARACIS a prezentat un program pe care-l desfăşoară în 20 de facultăţi din ţară şi care, “după studii aprofundate ale ofertei universitare”, se va finaliza cu implementarea unui model de adaptare a ofertei educaţionale la cerinţele pieţei muncii. De unde le-a venit ideea?

In urma unui studiu recent, 21 lasută dintre absolvenţii universităţilor din ţară îşi găsesc un loc de muncă şi asta abia după un an sau 18 luni de la terminarea facultăţii, arăta un raport înaintat Uniunii Europene anul trecut. Asta înaintea declanşării crizei economice mondiale şi îngheţării locurilor de muncă.

Despre proiectul in sine:
– Proiectul „Adaptarea activă a educaţiei universitare la cerinţele pieţei muncii“ se va desfăşura în 20 de facultăţi din toată ţara.

– Proiectul costă 950.000 de euro, din fonduri PHARE, iar firmele care au câştigat licitaţia sunt Mott MacDonald Ltd., S.C. Educaţia 2000+ Consulting SRL şi Fundaţia Centrul Educaţie 2000+

– Programul are două componente: evaluarea ofertei educaţionale pe fiecare domeniu de studiu şi anchete sociologice pentru identificarea cerinţelor pieţei muncii. După realizarea studiilor, experţii vor elabora modele de planuri de învăţământ apropiate de cerinţele angajatorilor. Universităţile din ţară pot alege să implementeze sau nu programele-cadru.

Parerea mea: Initiativa este laudabila in principiu, tardiva ca de obicei, plina de “oameni si companii de bine” (vezi Mott MacDonald Ltd., S.C. Educaţia 2000+ Consulting SRL şi Fundaţia Centrul Educaţie 2000+) si cel mai important este ca a sarit un pas esential.

Asa ca, draga ARACI (S), daca liceanul dornic de a invata in continuare se va orienta catre invatamantul superior, numai in functie de ce impresii are el, de ce a vazut la Tv, de ce cred parintii, prietenii si rudele, tot in stadiul asta vom fi si peste 50 de ani. In Franta se face orientare profesionala din clasa a 10-a, in UK chiar de la scoala se identifica aptitudinile copiilor, ca sa nu mai vorbim de SUA care “fura” inteligenta de peste tot din lume. Trebuie sa il inveti pe tanar sa stie unde sa caute, sa ii arati alternative, sa observi care sunt calitatile si defectele sale, sa discuti cu el si cu familia, etc. Rezultatul ar fi ca absolventul de liceu va urma o facultate care il va pregati conform aptitudinilor sale, utilizand planurile de invatamant identificate de cei de la ARACI (S). Asta ca sa nu incepem discutia despre fenomenul de brain drain.

Sa invatati bine…

Cipul si ochii

Wednesday, January 21st, 2009

Stiati probabil faptul ca pentru a nu pierde (din vedere) vacile sau alte animale domestice si nu numai, acestora li se insereaza cipuri care pot fi detectate prin sisteme GPS. Astfel stim unde sa le gasim, cum le cheama, cat lapte dau si eventual ce au mancat la pranz.

Stiati ca marti 13 ianuarie, europarlamentarii romani au votat in unanimitate introducerea pasapoartelor biometrice in intreaga Europa incepand cu 01 Iunie?

Pasapoartele biometrice au inceput sa fie introduse in Romania incepand cu 01 Ianuarie 2009, Romania fiind prima tara din lume dupa SUA care a apelat la aceasta metoda. Astfel, prin intermediul unui cip biometric invizibil dispus pe toate actele romanilor – pasaport, buletin, permis de conducere, se vor stoca toate informatiile biometrice: fotografie, amprente digitale si oculare, date medicale, etc. Cipul pe care ni-l implanteaza autoritatile in documentele personale, fara sa ne intrebe daca vrem sau nu, este de tip RFID (Radio Frequency Identification Device), inzestrat cu o antena care permite transmiterea la distanta a datelor electronice cu ajutorul frecventelor radio. Practic, fiecare purtator de act cu date biometrice ar deveni “vizibil” in domeniul undelor radio, oriunde s-ar afla, fiind astfel posibile abuzuri, prin urmarirea semnalului in scopul monitorizarii unei persoane pas cu pas.

Eu zic ca putem sta linistiti, o sa fim feriti de teroristi prin terapia controlului total incepand cu telefoanele si e-mailurile, camerele de luat vederi de pretutindeni, actele care ne vor indica viata pas cu pas si dependenta de cardul de plastic din portofel.

Oameni, sunteti liberi sa faceti ce vreti. Urmeaza cipul…

O ba ma

Tuesday, January 20th, 2009

Despartit in acest fel, numele presedintelui american duce cu gandul la un limbaj putin cam nepoliticos. Pentru cine crede ca vointa populara americana este motivul principal pentru care Obama va fi investit azi, pot sa ii respect opinia insa ii recomand sa nu se mai uite atat de mult la Tv, sa deschida ochii mai larg si sa isi aeriseasca mintea. La acest nivel, si nu numai, oamenii care ajung acolo nu ajung din intamplare sau pentru ca “asa vrea poporul”. Puteti sa ma acuzati de “scenarita” cat vreti, asa este cum spun eu:).

Daca as face parte dintr-un grup de Gigei care detin un control important asupra economiei americane (si oarecum si a celei mondiale), as da liber sa se manifeste crizei mondiale, cu ceva timp inainte sa imi pun omul meu sa o redreseze. Cu o ascensiune ultrarapida, deschis, bun orator si cu un grad de inteligenta fenomenal comparativ cu predecesorul sau, Obama nu a ajuns intamplator presedinte. Economic, probabil ca acum ne aflam aproape de punctul cel mai de jos al unei bucle sinusoidale. Dupa ani de progres si crestere economica, era de asteptat sa se intample ce s-a intamplat. Cine a stiut, si probabil ca provocat acest lucru, a profitat la maxim (nationalizari de banci, cumparari de societati gigant pe nimic, conditionari, actiuni masive trecute in alte portofolii, etc.)

Dar cum dupa noapte vine zi, trebuie ca noi sa vedem atunci cand se lumineaza de dimineata, chipul lui Obama. Eu cred ca la cateva luni de zile dupa instalarea lui Barack, S.U.A. va incepe sa se redreseze. Miraculos vor spune unii, iar economistii nu vor intelege exact cum vor functiona mecanismele asa numitei economii de piata. Efectul dorit? Cumularea financiara in mana a cati mai putini Gigei, instaurarea unei ere in care lumea va fi condusa dupa constrangeri economice si nu in ultimul rand stimarea pana la idolatrizare a celui care ne va reda calea cea dreapta si lumina de zi cu zi: Barack Obama.

French woman

Monday, January 19th, 2009

Ma bate asa un gand ca in viitorul apropiat sa fac o vizita mai ampla in Franta. Si in mod normal, in perspectiva acestei deplasari a inceput sa ma intereseze ce si cum se intampla in Franta. Am “descoperit” un studiu despre femeia franceza. Redau cate ceva:

“Deşi s-a acreditat ideea că “sexul” e cheia unui mariaj reuşit, totuşi doar 22% dintre respondente sunt de părere că  “potrivirea la pat” e totul. Acelaşi sondaj online arată că doar 1% dintre doamne văd rezolvarea sarcinilor domestice între cei doi parteneri  ca o soluţie capabilă să consolideze căsătoria.

82% dintre respondente n-au ezitat să precizeze că s-au măritat pentru că aşa e normal, în timp ce doar 10%  au făcut acest pas pentru că este modalitatea cea mai bună de a avea copii. 8% dintre franţuzoaice se dovedesc foarte ancorate în realitate, ele recunoscând că s-au măritat pentru că în doi este mai uşor să faci faţă impozitelor. Bărbatul în genunchi, cerând-o în căsătorie pe cea mai iubită şi frumoasă femeie este de domeniul trecutului. Dovadă: 72% dintre femei estimează că o cerere în căsătorie poate fi făcută şi de o femeie.  32% dintre femeile căsătorite interogate au primit cerere în căsătorie “în pat”, într-un moment de intimitate, 28% într-un restaurant la o cină romantică. Pentru 11% dintre respondente, această cerere a venit în vacanţă, pentru 7% în timp ce se aflau la volan, iar pentru 4% a sosit pe e-mail.”

Mie imi place asta cu “72% dintre femei estimează că o cerere în căsătorie poate fi făcută şi de o femeie.” Aviz amatorilor burlaci care doresc sa viziteze Franta. Nu intrati in vorba cu femei necunoscute din Franta. Riscati sa va conduca in pat, sa va ofere o sticla de vin si sa va ceara in casatorie:D.

Justitia ca forma de memorie

Friday, January 9th, 2009

Sighetul Marmatiei este pentru multi dintre romani, un simplu oras unde se agata harta in cui. O privire superficiala asupra acestui oras poate sa iti spuna ca micul trafic de la granita cu Ucraina este in plina dezvoltare, ca de la nici un kilometru se aduc tigari, benzina, mancare, toate mai ieftine si posibil mai slabe calitativ. La schimb, produsele “moderne” made in UE sau China, invadeaza orasele limitrofe ale vecinilor de la Nord.

Pe langa toate acestea, daca nu stiati, in zona centrala a orasului este un muzeu dedicat victimelor comunismului si rezistentei. Sunt 15 ani de la realizarea acestuia. Daca sunteti in zona, nu ezitati sa il vizitati.

“Atunci cand justitia nu reuseste sa fie o forma de memorie, memoria singura poate fi o forma de justitie”

Daca vreti sa cititi sau sa vedeti mai multe: http://www.memorialsighet.ro/ro/