Dorian Lungu

Uite ca am primit e-mailuri repetate in care mi se reprosa lipsa de “activitate” pe aici. Asa este, aveti dreptate. Sper sa ma revansez acum cu un subiect cerut in mare parte de unele doamne si domnisoare care citesc acest blog.

Ce faci cand iti este bine, cand esti linistit, cand traiesti intr-o stare de frumos? Nu ti se pare ca in aceste momente mintea nu este prezenta? Cand lucrurile merg rau, cand te framanti, cand esti in primejdie, mintea incepe sa o i-a inainte, tinde sa devina lider. Daca privim in istorie este evindent ca in vreme de razboi, politicienii devin oameni importanti.

Dar in vreme de pace? Atunci cand esti linistit si totul iti merge bine? Atunci cand mintea nu are ce face, cand nu mai este importanta? Ei bine, se prea poate sa iubesti in acest caz. Intr-o relatie mintea se amesteca si nu ii lasa iubirii spatiul infinit de care aceasta dispine. Cred ca daca iubesti pe cineva cu adevarat trebuie sa ii lasi spatiu infinit. Daca mintea se amesteca si incearca sa posede acea persoana atunci iubirea va fi distrusa mai devreme sau mai tarziu. Mintea este al naibii de lacoma.

Daca iti cade in mana jurnalul intim al partenerei, daca ai avea o camera ascunsa cu care sa vezi ce face in lipsa ta, ai fi tentat sa le folosesti? Nu te minti spunand ca nu ai vrea. Mintea iti spune ca da pentru ca e lacoma. Iubirea nu se bazeaza pe asa ceva. Mintea e foarte buna la realizarea bugetului unui proiect, la supermarket si la restaurant. Nu in iubire.

Daca vrei sa te misti confortabil intr-o lume a iubirii, atunci abandoneaza mintea. Trimite-o la piata, da-i bani putini si cere-i sa vina inapoi cu multe produse. Asa o sa o sa fie ocupata cat timp tu vei fi fericit(a).

In copilarie, una din cartile mele de preferate a fost Winetow. Acolo, varsta oamenilor era masurata in primaveri sau ierni si nu in ani. Adica, se spunea ca peste Gigel au trecut X ierni sau ca Gigel are X primaveri. Nu se spunea ca Gigel are X ani.

Daca incercam sa asociem un numar de anotimpuri cu varsta noastra o sa vedeti ca mintea fuge la imagini frumoase in general, la o primavara care o tinem minte, la intamplari placute, la verdeata si prieteni. Daca ne gandim ca avem X ani, in majoritatea cazurilor vedem anii ca pe o povara, ca ceva care ne face sa ne simtim din ce in ce mai batrani, mai fara putere de lupta si viata. Desigur, exista si exceptii dar in general vorbind, asa este cum va spun eu:).

Incercand sa vad cum isi serbeaza unul sau altul ziua de nastere, am primit raspunsuri din cele mai banale sau mai curioase. Mentionez cateva: merg la mare cu prietenii, merg sa ma imbat, doresc sa agat pe cineva, plec de acasa si ma duc unde vad cu ochii, dansez, ma plimb iubita in parc, incerc ceva adrenalina, fac ceva ce nu o sa uit toata viata, imi numar banii, este cea mai trista zi, am chef sa ma bat cu cineva, ma uit in oglinda, imi numar ridurile, simt ca imbatranesc, sunt mai desteapta, vreau sa ma insor, vreau sa plec din tara, sa fac sex toata ziua si noaptea, sa castig la loto, etc…

Daca ma intrebati pe mine, o sa va spun ca nu am dorit niciodata ceva deosebit in ziua mea de nastere. Cred cu putere ca ziua de nastere trebuie sa se asemene cu o fotografie neregizata. Cand iti impui sa zambesti, cand te imbraci frumos pentru o poza si regizezi totul, o sa ai poate o amintire frumoasa dar viata ta nu va fi mai bogata si nici mai fericita, decat in momentul clickului de la aparat.

O fotografie neregizata, un instantaneu, este tot ce imi doresc de la ziua mea de nastere.