Gigel si Tudor Vladimirescu

Gigel la ora de istorie. In clasa a V-a, vremurile Ceausiste. Profesoara decreteaza cu un ton solemn: “lucrare de control, trebuie sa faceti portretul lui Tudor Vladimirescu, aveti 30 de minute la dispozitie. Copii se apuca sarguincios de munca, numai Gigel sta si se uita absent la foaia alba de hartie. Este preocupat de gandurile sale si uita ca este ora de istorie. Incepe sa deseneze ceva care ar trebui sa semene cu Tudor Vladimirescu. Incurcat, fiind un antitalent la desen artistic, scoate toate economiile sale din buzunar, o hartie de 25 de lei pe care este imprimat chipul lui Tudor Vladimirescu. O priveste atent si continua portretul. Dupa o vreme ridica ochii din foaia de hartie si priveste la colegi. Acestia scrisesera marunt mai bine de o pagina. Confuz, Gigel realizeaza ca el desenase portretul la ora de istorie. “Ei si ce”, gandeste el, “pana la urma tot portret este si nimeni nu a spus ca portretul trebuie descris prin cuvinte sau desenat.”

Ce a urmat… parintii chemati la scoala, idei cum ca Gigel isi bate joc de ora si de profesoara de istorie, este impertinent si asa nu va ajunge nicaieri. Calm, Gigel le explica tuturor ca asa a vazut el la acel moment portretul lui Vladimirescu. Degeaba le spune ca el gandeste in imagini, ca oamenii de fapt asta fac, ca nu considera ca a gresit cu nimic si ca nu a dorit sa isi bata joc de ceva sau de cineva. Rezultatul final: nota 3 la istorie si propunere pentru a scadea nota la purtare. 

Acum inchide putin ochii si spune-mi ce iti aduci aminte din manualul de istorie de clasa a 5-a, pagina cu revolutia lui Tudor Vladimirescu…

2 Responses to “Gigel si Tudor Vladimirescu”

  1. k says:

    poza 🙂

Leave a Reply