Dorian Lungu

Sa schimbi o mentalitate este foarte dificil. O sa tratez acest subiect mai pe larg, intr-un postare viitoare. Vreau sa semnalez acum doar o initiativa care sper sa fie un exemplu. Sunt multe lucruri care ar trebui sa plece de la noi, indiferent de ce cred sau vor altii. Unde exista constiinta, se poate construi ceva. Cand poti sa dormi cu constiinta impacata inseamna si ca ai cu cine sa dormi:). Unii nu au. De aceea dorm singuri…

Micul si berea se digera in cateva ore. Constiinta traieste daca o hranesti cu fapte pozitive. Diferenta este ca stomacul este o necesitate pentru toata lumea. Constiinta nu. Aici se face diferenta. Tu, cel care citesti, sunt sigur ca stii intre cine si cine.

Pentru ca sa vezi despre ce este vorba, vezi linkul “Hartia este verde” din sectiunea Pagini, sau direct la: http://www.dorianlungu.ro/hartia-este-verde/ 

Poate ca nu inseamna mult, insa este vreau sa cred ca este un exemplu.

Astazi am ajuns la 141 de vizualizari pe zi, ceea ce pentru mine inseamna foarte mult, pentru un fel de blog lansat cu exact o luna in urma. Recunosc ca nu ma asteptam. Va multumesc.

Am primit solicitari cu privire la “Despre Dorian”. Destul de multe. Prin urmare, astazi am fost harnic si am incropit in mare viteza un fel de CV personal. Se gaseste la Pagini – Dorian Lungu. Sau adresa directa: http://www.dorianlungu.ro/dorian-lungu/ Daca sunt comentarii, va rog sa nu le retineti pentru Dvs.  Sa stie toata lumea:).

Numai de bine

Tatal impreuna cu copilul sau merg la targ. Pentru ca drumul era lung iar ei aveau numai un cal, tatal decise sa mearga pe cal iar baiatul pe jos. Dupa putina vreme se intalnira cu un trecator, care vazandu-i spuse: “Cum poate sa mearga omul ala nesimtit calare pe cal in timp ce saracul copil alearga pe langa cal de scoate sufleul din el”? Tatal, rusinat, cobora de pe cal si il pune pe copil in saua acestuia. Dupa cateva minute se intalnesc cu o doamna mai in varsta care vazandu-i, spuse: “Ce rusine! Obraznicul ala de copil merge linistit calare pe cal in timp ce tatal sau mai in varsta este atat de obosit”. Aceasta remarca il afecta mult pe baiat si ii spuse tatalui sa urce alaturi de el, pe cal. Mai mersera 5 minute si se intalnira cu o femeie, care vazandu-i se lamenta: “Ia uite ce cruzime! Doi barbati, tata si fiu, nesimtiti, calaresc saracul animal care de abia mai merge sub greutatea celor 2″. Nestiind ce sa mai faca, cei doi cobora de pe cal si decid sa mearga amandoi pe langa cal. Imediat insa, se intalnira cu un barbat care venea de la targ, din sensul opus. Vazand imaginea, acesta spuse: “Eu asa prostie nu am vazut de cand sunt! Astia 2 si-au scos calul la plimbare! Daca tot nu va este de folos, de ce l-ati mai luat cu voi?”

Mi-a placut aceast istorioara pentru ca in ultma vreme am receptionat multe pareri pro si contra asupra a ce fac. Stiu ca indiferent ce fac, vor exista persoane care nu sunt de acord.

Am decis sa am ca si pana acum, ochii si urechile receptive, dar cred ca in final eu singur trebuie sa stiu ce cred ca este mai bine.

De cate ori ati auzit “Tinerii sunt viitorul”?. Este un cliseu, cel putin asa consider eu, sunteti liberi sa ma contraziceti. Conceptia mea cu privire la acest subiect este putin altfel. Eu spun ca tinerii sunt prezentul si viitorul. Pai uitati-va cati tineri muncesc incepand de pe bancile liceului. Cati au idei geniale, cati canta, cati impart afise sau se implica in viata publica. Asta pe langa faptul ca frecventeaza o scoala, fie ca o fac cu tragere de inima sau nu. Senzatia mea, si cred ca nu numai a mea, este ca tinerii au fost si inca mai sunt considerati o masa de manevra in anumite momente. Energia si dinamismul, frumusetea, timpul lor liber sunt speculate de anumite cercuri de interese la anumite momente. Desigur, este si un mod de a invata, de a te forma. Cu ce pret oare si cu ce rezultate?

Pentru ca este inceput de weekend o sa il pun pe Gigel intr-o postura care sa transmita ceva unora…

Gigel este un tanar sarman care intra intr-o frizerie unde frizerul tocmai il tunde pe Domnul X. Vazandu-l pe Gigel, frizerul ii sopteste Domnului X: “Asta este cel mai prost tanar din lume. O sa iti dovedesc asta” Frizerul pune pe masa 2 monezi de 2 euro in dreapta si o hartie de 5 euro in stanga. “Ce parte alegi Gigel, intreaba frizerul?” Gigel ia cele 2 monezi de 2 euro si pleaca.

“Ti-am spus eu? Ai vazut ce prost este? ii spuse frizerul Domnului X. Tanarul asta niciodata nu o sa invete. ” Domnul X paraseste frizeria si din intamplare il vede pe Gigel iesind dintr-un magazin alaturat. “Hei, tinere, pot sa iti pun si eu o intrebare”? spuse Domul X. “Desigur” raspunde Gigel. “Spune-mi si mie, de ce ai luat monezile ce insumau 4 euro in loc de hartia de 5 euro?

“Pai vedeti dumneavoastra, daca luam hartia de 5 euro jocul se termina.”

In locuri mai intunecate, prin colturi si cotloane, depinzand de conditiile exterioare si de vremuri, de vreme, se formeaza panza de paianjen. Desigur ca nu se formeaza de la sine, exista un paianjen care o tese.

Gigel, (pentru ca cine altul) trecea pasiv pe langa o panza de paianjen si vazand-o, se opri pentru cateva momente. Atinse usor panza de paianjen cu degetul mic. Panza tesuta atent de amenintatorul sau locatar, incepu sa temure, sa vibreze vizibil. Daca in locul degeului mic al lui Gigel ar fi fost o insecta nevinovata, o gaza minuscula si nevinovata, ar fi fost prinsa ireversibil in acea capcana. Cat timp panza a vibrat vizibil, paianjenul a stat cuminte, cu atentia incordata la maxim. Pe masura ce vibratiile au incetinit, Gigel a vazut ca proprietarul isi pipaia firele pentru a detecta semnalele de zbatere. Degetul lui Gigel, fie si cel mic, era o imixtiune fara precedent in acest univers. Paianjenul era limitat la ideile sale de paianjen; universul sau era un univers de paianjen. Tot ce se afla dincolo de acest univers este irational, neesential, in cel mai rau caz materie prima de consum pentru paianjen.

Gigel abandona sa mai priveasca spectacolul, si isi continua drumul. Realizase ca pentru lumea paianjenului si a retelei sale, Gigel nu exista.

Lui Gigel ii place laptele praf atat de mult incat toata ziua numai asa ceva vrea sa manance. Atunci cand nu i se da lapte praf incepe si striga cat il tin plamanii. Mama lui Gigel, nestiind ce sa mai faca, merge la Domnul M care este un om care se pricepe la toate. Mister M apare la TV si in toate ziarele si vorbeste despre economie, stie ce nevoi au si tinerii si batranii, cand vine furtuna, ce trebuie sa invatam la scoala, stie cand se insamanteaza ogorul, cat lapte trebuie sa dea vaca si unde va opri metroul peste 5 ani. Domnul M este foarte popular si are o vorba buna pentru toata lumea, le spune la toti cum este bine si ce trebuie sa faca ca sa fie fericiti si prosperi.

Chiar si in cazul lui Gigel, mister M ii spune mamei: “Doamna, este evident ca aveti un copil foarte inteligent care sufera de sindromul post traumatic al alaptarii pe marginea drumului. Adica, el mai simte inca gustul laptelui Dvs dar deoarece traiti la tara si acolo nu au fost asfaltate soselele, el doreste sa inghita laptele cu praf. Dar sa stiti ca de vina este primarul din orasul in care locuiti, pentru ca nu a asfaltat strazile, primarul este un harparet si un neispravit…”

Mama lui Gigel asculta absenta restul pledoariei lui M si se intoarce acasa incercand sa vada daca sfaturile ce tocmai ii fusesera oferite, functioneaza. Incearca in zadar sa il hraneasca pe Gigel la marginea ulitei, in praf, rezultatul este acelasi, Gigel nu vrea nimic decat lapte praf.

Disperata, mama merge la un Specialist si ii cere sfatul. Acesta o trimite acasa si ii spune sa vina a doua zi din nou, impreuna cu Gigel. A doua zi, Specialistul se pune deoparte cu Gigel si ii explica frumos, pe indelete, ca trebuie sa fie cumpatat, ca trebuie sa inteleaga ca acest gust dulce si sec, poate fi gasit si in alte alimente mult mai hranitoare.

Surpriza, a doua zi Gigel incepe sa manance si alte alimente iar mama, contrariata, il intreaba pe Specialist: “de ce a trebuit sa venim a doua zi pentru atata lucru, de ce nu puteati sa ii explicati in prima zi acelasi lucru?”

“Vezi tu, spuse specialistul, ieri nu i-as fi putut spune convingator lui Gigel ceea ce i-am spus azi, pentru ca ieri seara, eu insumi am gustat jumatate din cutia cu lapte praf”…

Numai de bine!

Priveam aseara (pana prin minutul 87, pentru ca atunci a survenit o pana de curent in cartier:D) meciul de fotbal dintre Dinamo si Steaua. Nu vreau sa fac comentarii cu privire la meci. A fost unul de Liga I din Romania si atat, numic mai mult. Altceva mi-a atras atentia; Incercam o comparatie cu un alt meci dintre Liverpool si Arsenal. Nu vorbim aici de valoarea echipelor, a antrenorilor, a sumelor care se invart in jurul echipelor. Vreau sa urmariti numai ceea ce este legat de atitudine. A jucatorilor si a publicului. Faceti un experiment; inregistrati 2 partide asemanatoare si priviti-le una in continuarea celeilalte. Daca aveti posibilitatea, incercati sa ajungeti la un meci al lui Liverpool. Nu exista comparatie cu ce atmosfera creeaza acei suporteri la meci. Exista respect intre jucatori si spectatori, intre jucatorii ambelor echipe, s-a creat o cultura a fotbalului la care participa copii, femei, batrani.

Priviti acum si inspre partea economica si o sa vedeti ca aceasta este strans legata de ce am spus pana acum. Pentru ca asa functioneaza un lucru bine pus la punct. Intai il gandesti, il bugetezi, il implementezi iar apoi culegi rezultatele si nu uiti sa multumesti.

Vorba unui personaj feminin care nu are nici o legatura cu fotbalul, si care urmarind cateva minute din meciul Dinamo-Steaua spunea ; “acum cateva zile Liverpool si Arsenal jucau fotbal si ei dar parca fata de ce vad astazi sunt 2 sporturi diferite”..

De cateva zile suntem agresati vizual si auditiv de “pomenile electorale”. Partidul X si Y a dat mici, bere, miei,  inghetata pe bat, etc. Am privit si eu putin la spectacolul european de tip romanesc. Am vazut si auzit motivatiile partidelor, cum ca e o sarbatoare a oamenilor muncii (pentru ca a fost de  1Mai), ca este pentru cei din partid, ca este o bucurie a primaverii si alte ineptii, pe care le respect de altfel, pentru ca sunt parerile dansilor… Ma intrebam retoric, daca tot faceti asa ceva in numele bucuriei si a primaverii, de ce nu o faceti anual, sau mai bine spus de cateva ori pe an, ca motive ar fi destule. Sau la noi primavara vine o data la 4 ani?

Adevarul este ca atata vreme cat saracia este la cote ridicate, cat mentalitatea de a primi “pe gratis” ceva este adanc inradacinata, nu putem sa-i blamam pe cei ce se inghesuie la pomana electoarala. Cei care ofera insa aceste spectacole ieftine ca imagine si scumpe pentru buzunarele noastre (sa nu credeti ca banii sunt din buzunarele lor), in numele bucuriei, a primaverii, sau a ce vreti voi, sunt nu numai de condamnat dar si de toata jena.

Vrem democratie, ne raportam la valori Europene, dorim sa vina lumea la vot dar incercam sa facem toate astea cu unul, doi, trei mici si o bere, eventual o inghetata pe bat.

Domnilor care faceti asa ceva, incercati macar sa cititi cate ceva si sa mai scoateti nasul in exterior la alte campanii civilizate, mai deschideti ochii si evetual numai o ureche (ca sa nu va iasa pe cealalta). Pentru o societate civilizata trebuie lucrat la bunastarea populatiei si la mentalitatea acesteia, nu la acele 4 ore in care se digera micul si berea pe care contati voi ca o sa va “voteze prostii” (cuvintele apartin unui membru de vaza al unui “mare” partid politic).

Sper din tot sufletul ca “acei prosti” sa manance pomenile voastre si sa va arate ca nu este chiar asa cum credeti voi, ca romanii nu au ajuns atat de ieftini pentru a fi cumparati cu doi mici si o bere.

Pentru ca daca este asa.. ei bine, inseamna ca primavara vine in Romania o data la 4 ani…