Astazi o sa fim mai buni, mai cum ar fi bine sa fim zi de zi…
Sarbatori Fericite!
This entry was posted
on Friday, April 25th, 2008 at 6:03 am and is filed under Uncategorized.
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
Da, liniste…
trecand pe langa Casa Armatei, mi-am propus – la sugestia ta, sa nu mai aud zgomotul soselei, sa ignor imbulzeala sensului giratoriu de la intersectia cu str. Muresenilor (din kr-mi plac doar..florile), sa nu observ ca din rondurile superbe unele lalele au fost smulse cu tot cu radacini, altora li s-au jumulit petalele (dintre kr multe isi plangeau soarta nu prea departe, tanguindu-se sub pasii indiferenti si grabiti ai trecatorilor), iar cateva pluteau in apa din fantana arteziana…
am observat celelalte flori minunate kr zambeau netulburate si m-am oprit sa ascult m bine 1 tril neinteles, dar fermecator;
intr-un copac din preajam, doua pasarele colorate, fie ma mustrau ca le-am deranjat momentul de tandreturi, fie ma invitau sa le impartasesc bucuria (inclinsa cred in a doua varianta), priveau cand una la alta, cand amandoua la mine…
ramasa intiparita imaginea propusa de tine si sub impulsul siluetei unei biserici din apropiere m-am indreptat intr-acolo, amintindu-mi ca e chiar Vinerea Mare!
inauntru multa lume, lumanari aprinse, flori si o .. altfel de liniste…
in starea aceea speciala, in care toti aveam genunchii si capetele plecate (chiar dc nu si la propriu), mi-a trecut prin minte intre altele, cum intr-o etapa mai ezitanta din parcursul meu cineva mi-a intins cu generozitate o mana, iar eu incapatanandu-ma sa ezit, a alaturat-o si pe cealalta si am ‘demarat’ frumos, cu incredere;
nu-i asa ca nu ti-am multumit niciodata? o fi tarziu?!
ps: azi e sambata; am destule de facut; dar, oare, cum ar fi sa le fac…in liniste?! 🙂
Da, liniste…
trecand pe langa Casa Armatei, mi-am propus – la sugestia ta, sa nu mai aud zgomotul soselei, sa ignor imbulzeala sensului giratoriu de la intersectia cu str. Muresenilor (din kr-mi plac doar..florile), sa nu observ ca din rondurile superbe unele lalele au fost smulse cu tot cu radacini, altora li s-au jumulit petalele (dintre kr multe isi plangeau soarta nu prea departe, tanguindu-se sub pasii indiferenti si grabiti ai trecatorilor), iar cateva pluteau in apa din fantana arteziana…
am observat celelalte flori minunate kr zambeau netulburate si m-am oprit sa ascult m bine 1 tril neinteles, dar fermecator;
intr-un copac din preajam, doua pasarele colorate, fie ma mustrau ca le-am deranjat momentul de tandreturi, fie ma invitau sa le impartasesc bucuria (inclinsa cred in a doua varianta), priveau cand una la alta, cand amandoua la mine…
ramasa intiparita imaginea propusa de tine si sub impulsul siluetei unei biserici din apropiere m-am indreptat intr-acolo, amintindu-mi ca e chiar Vinerea Mare!
inauntru multa lume, lumanari aprinse, flori si o .. altfel de liniste…
in starea aceea speciala, in care toti aveam genunchii si capetele plecate (chiar dc nu si la propriu), mi-a trecut prin minte intre altele, cum intr-o etapa mai ezitanta din parcursul meu cineva mi-a intins cu generozitate o mana, iar eu incapatanandu-ma sa ezit, a alaturat-o si pe cealalta si am ‘demarat’ frumos, cu incredere;
nu-i asa ca nu ti-am multumit niciodata? o fi tarziu?!
ps: azi e sambata; am destule de facut; dar, oare, cum ar fi sa le fac…in liniste?! 🙂