Ce copil esti…

De cate ori nu ai auzit expresia asta atunci cand comportamentul tau a fost mai “pueril”? Si asta este varianta soft; cea mai dura este “ce prost esti” sau ti se mai spune ca “nu ai minte”… 

Acum cativa ani faceam o prezentare despre interculturalitate unor tineri “olimpici”. Acestia erau tineri liceeni care obtinusera premii nationale si internationale la olimpiadele de matematica, fizica, chimie, informatica, etc. Am initiat un mic exercitiu care sa ii energizeze putin si le-am oferit fiecaruia cate 3 coli de hartie format A4 pentru a realiza cate avioane vor ei, dar numai unul avea permisiunea de a fi lansat. Aveau voie sa foloseasca numai cele 3 foi si castiga acel avion care ajungea cel mai departe, fiind lansat de catre cel care il producea. Au avut la dispozitie fix 8 minute pentru constructia avioanelor. 

Vazand agitatia noastra, un copil de 7-8 ani (o sa il denumesc Gigel), fiul receptionerei de unde stateam, a solicitat si el sa participe la concurs. Fireste ca i-am oferit cele 3 coli de hartie mai mult din politete fata de gazdele noastre si din dorinta de a scapa de intrebarile lui interminabile:). L-am observat putin si am zambit cand l-am vazut cum se chinuia sa gaseasca forma aerodinamica a unui avion, privind la ceilalti “mai mari” si incercand sa “fure” putina tehnica. “Saracul copil” ma gandeam eu, lasa ca o sa mai cresti putin, eventual iti arat eu cum se face un avion dupa ce terminam exercitiul.

Revin la lansarea avioanelor, cele 8 minute trecusera si toata lumea si-a lansat avionul. Am vazut tot felul de modele interesante, s-a produs agitatie, lumea se incuraja si cu totii s-au implicat in mod dinamic. Cand toata lumea se pregatea sa felicite invingatorul, Gigel al meu, cu ochi in lacrimi deoarece nu reusise sa construiasca un avion, si pufnind de suparare, a aruncat un gogoloi format din cele 3 foi de hartie. De nervi ca nu reusise, apucase sa mototoleasca foile si le-a aruncat cu toata puterea lui data de realitatea insuccesului. Gogoloiul a zburat in aer si s-a rostogolit si dupa ce a atins pamantul, ajungand practic mai departe decat orice avion lansat de colegii sai mai mari.

Castigator: “Gigel” am spus eu atragandu-mi antipatia si protestele tuturor. “Pai ce avion e ala” ma intrebau olimpicii? “Ce e prostia asta” spuneau altii? “Va bateti joc de noi”? se auzea in jurul meu.

Gigel, in supararea lui copilareasca imi aratase ca avionul nu este neaparat cu 2 aripi si forma aerodinamica pe care o stim din manuale si din calatorii. Mi-a adus aminte ca uneori pentru a ajunge la rezultul dorit, la progres, trebuie sa gandim altfel, sa avem putina ambitie si un dram de noroc. Uneori in viata de zi cu zi este bine sa lasam deoparte “influentele benefice”, sa nu ne lasam dusi de de valul gloatei si sa gandim cu mintea noastra. Este simplu, pur, frumos, benefic.

uneori si copilareste…

Leave a Reply